Votare! Iar! Inghesuiala! Caracteristica romanilor! Prostime. Muuulta! Voturi furate.. si de o parte si de alta. Manarii, manipulare, cadouri electorale. Mizerie politica si morala. Cam asa as descrie in cateva cuvinte procesul electoral pe cale sa se incheie.
Bucurie in ambele tabere. O bucurie generalizata a poporului. Ma bucur si eu! De ce? In virtutea inertiei. Motivul exact ? Niciunul !
Aseara am vazut la TV… iesise Geoana ! Azi dimineata… Geoana a calcat pe BEC si a iesit Basescu . Dar Basescu stia asta de aseara, inainte de ore 21. Ciudat! Si declaratia... inainte de 21. Isi permite.. era sigur ca va fi presedinte.
Procentele de seara ni-l aratau insa pe Geoana presedinte! S-a bucurat si el... Cu Antonescu alaturi a avut bunul-simt sa respecte ora 21.
Oricum ar fi avem aproximativ 3 presedinti: Basescu = Basescu+Videanu+Udrea (pentru ca deh’ e ea mai Cocos...) sau: Geoana=Vanghelie+Patriciu+Vantu (a se observa lipsa domnului Geona din acest triplet).
Ma bucura! Atatea minti destupate... poate iese si Romanica noastra din criza. Cu Geoana am avea la conducere prostul, desteptul si tacutul (multulica.. stiti... piticul ala mic despre care sa vorbea ca pana la urma a prostit-o si pe Alba ca Zapada). Cu Base avem smecherul, profitorul si... Alba ca Zapada (nici usuroi nu a mincat... cu atat mai putin putem vorbi de halena la domnia sa).
Regasim asa-dar deja .. mare parte a faunii societatii de azi.
Dar... daca tot avem trei presedinti... si o situatie de reprezentare incompleta a societatii ce ar fi sa avem...sase. Un fel de sfat al batranilor (si smecherilor) din popor. Care sa munceasca pentru ei (asa cum a fost, este si o sa fie) si care poate, se vor gandi din cand in cand si la noi! Si cu Base in acest mare sfat, poate scapam complet de parlament si ministere!
Poate... va fi mai bine! Poate.. nu!
LA MUNCA DOMNILOR, ca in baza lor... murim de foame!
luni, 7 decembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
Cum (nu) am votat … si de data asta !
O zi frumoasa de toama. Oile pe pasune aproape de soseaua de centura. Cafeaua aburinda. Caldut. (peisaj becalian)
Aveam chef sa lenevesc intreaga zi. Sa astept seara sa imi impace somnul si sa adorm cu o carte sau la televizor.
Suna insa ceva pritene. Se anunta o vizita ca urmare a micii petreceri de o seara mai inainte. Ne strangem la mine 4. Din vorba in vorba... ne aducem aminte... e zi de vot .
Obiceiurile mele politice sunt insa destul de in urma, trebuie sa recunosc. Ii dau inca dreptate maestrului Caragiale: “Fiecare voteaza cu cine vrea, si din urna iese cine trebuie!”. Cata dreptate... cata perspectiva in vorbele domniei sale. Eu decat sa iasa politicienii din urma, mai bine i-as baga pe toti in urna... unul cate unul... cu ajutorul celor de la Cenusa...
Nimeni de fapt nu vrea sa voteze. Avem preferinte deosebite.. toti. Eu as vota cu Hunor. Pare baiat destept. Si in plus... am merita sa ne distram un pic.. sa puna un presedinte ungur si un prim minisru neamt saua pe hotii de romani. Hmmm... poate asa...
Una din prietene se declara adepta sorei ei ca presedinte. Ne gandim cu totii. Nu o regasim pe lista. De data asta... data vitoare poate avem mai mult noroc.
Tragem de timp. Bem cola... sucuri... apa.. deh.. sa ne dregem!
La un moment, vazand ca in frigider e aproape pustiu si fiind constient ca si conturile din banca sufera de la o vreme de aceeasi boala ca si figiderul, ma loveste un spirit civic peste ceafa si un mare patriotism imi da un sut in fund:” Hai sa mergem sa votam!” (daca puneau cabina de vot langa cabina cu rola de la birtul de aseara, probabil ca as fi avut mai mult spor... asa mi-a trebuit ceva avant).
Dar noh.. tanar satean fiind si inca cu buletin din fosta resedinta, imi dau seama ca si eu si restul lumii vom vota la sectie speciala. Dar unde?
Deschid TV-ul! O batranica declara pe Realitatea ca a venit din Tecuci ca i s-a zis sa voteze trandafiirii.... din Gara de Nord. Saracie in Moldova.. nu mai au sectii de vot. Constiincioasa femeie … a calatorit atat de la ea din sat pentru un vot… sau.. doua sau… ?
Gara de Nord e sub asediu. Si ASE-ul. La medicina veterinara nu ma duc. Imi starneste un anume disconfort. UMF-ul nu!
Imi vine ideea ca daca tot sunt atat de taran, sa ma duc sa votez ca un bun cetatean la mine in comuna. Zis si facut.
Pe la ora 3, impreuna cu toti prietenii, imi mut fundul si masina catre “Sala Polivalenta” din comuna Chiajna. Sa vot(/m)am. In lift ne decidem. Votam fie cu Base fie cu prostanacul. Macar sa salvam niste bani sa nu mai fie al doilea tur. Si evident ca votam sa ii imputinam:P.
GPS-ul ma salveaza si de aceasta data si ma duce fix in fata sectiei de vot. Ceva oameni la rand. Se misca greu! Inauntru toti membrii sectiei de votare se afla cred sub infleunta unei doze de cloroform. Stam noi vreo 20 de minute. Mai aveam in fata vreo 4 indivizi. De la tara.. deh... Giulul, zgarda si jeepanul! Ei il voateaza pe Geoana. Cica atunci au reusit sa faca avere.... acum pe criza asta nici sa furi nu mai ai de unde! Just!
Duduia de la sectia de votare devine nervoasa.. se agita. Ma gandesc ca niste vata pentru moment ar ajuta-o.
“Va rog sa iesiti afara ca nu ma avem formulare speciale!” “Vin in 10 minute!”
Au.. ma da duduia afara! Oare pentru buna oraganizare trebuie sa ii plateasca tot salariul? Eu cred ca nu. Ma enervez! Ies afara si sunt la Antena 1. Imi raspunde reporterul Cristi, pentru care dezorganizarea alegerilor deja nu mai e o stire. Stie de Otopeni... si de alte asemena. “A.. si la Chiajana?” ... era de asteptat... si Chiajana e tot in Ilfov si Ilfov inca e in Romania. ... nu si daca ajunegeam si votam toti cu Hunor...
Intre timp politatiul de la sectie anunta Realitatea TV... deh informarea oficiala a organelor statului
Pe geamul sectiei duduia insangerata ne anunta ca mai e de stat o ora pana sa vina alte formulare. Plec la shopping.
Revin dupa 2 ore. La sectia de vot e coada.. cam 50 de persoane. Pesemene au ajuns masinile de la Gara de Nord.
Ma resemnez. Lasa… ca votez data viitoare. In 2050 poate cand vor fi in stare sa organizeze si alegerile, nu numai transporturile de votanti.
Domnilor politicieni si conducatori iubiti... imi creati diureza. Si rezultatatul se indeapta intotdeuna catre dumneavoastra! La anul, La multi ani, si Forever!
Aveam chef sa lenevesc intreaga zi. Sa astept seara sa imi impace somnul si sa adorm cu o carte sau la televizor.
Suna insa ceva pritene. Se anunta o vizita ca urmare a micii petreceri de o seara mai inainte. Ne strangem la mine 4. Din vorba in vorba... ne aducem aminte... e zi de vot .
Obiceiurile mele politice sunt insa destul de in urma, trebuie sa recunosc. Ii dau inca dreptate maestrului Caragiale: “Fiecare voteaza cu cine vrea, si din urna iese cine trebuie!”. Cata dreptate... cata perspectiva in vorbele domniei sale. Eu decat sa iasa politicienii din urma, mai bine i-as baga pe toti in urna... unul cate unul... cu ajutorul celor de la Cenusa...
Nimeni de fapt nu vrea sa voteze. Avem preferinte deosebite.. toti. Eu as vota cu Hunor. Pare baiat destept. Si in plus... am merita sa ne distram un pic.. sa puna un presedinte ungur si un prim minisru neamt saua pe hotii de romani. Hmmm... poate asa...
Una din prietene se declara adepta sorei ei ca presedinte. Ne gandim cu totii. Nu o regasim pe lista. De data asta... data vitoare poate avem mai mult noroc.
Tragem de timp. Bem cola... sucuri... apa.. deh.. sa ne dregem!
La un moment, vazand ca in frigider e aproape pustiu si fiind constient ca si conturile din banca sufera de la o vreme de aceeasi boala ca si figiderul, ma loveste un spirit civic peste ceafa si un mare patriotism imi da un sut in fund:” Hai sa mergem sa votam!” (daca puneau cabina de vot langa cabina cu rola de la birtul de aseara, probabil ca as fi avut mai mult spor... asa mi-a trebuit ceva avant).
Dar noh.. tanar satean fiind si inca cu buletin din fosta resedinta, imi dau seama ca si eu si restul lumii vom vota la sectie speciala. Dar unde?
Deschid TV-ul! O batranica declara pe Realitatea ca a venit din Tecuci ca i s-a zis sa voteze trandafiirii.... din Gara de Nord. Saracie in Moldova.. nu mai au sectii de vot. Constiincioasa femeie … a calatorit atat de la ea din sat pentru un vot… sau.. doua sau… ?
Gara de Nord e sub asediu. Si ASE-ul. La medicina veterinara nu ma duc. Imi starneste un anume disconfort. UMF-ul nu!
Imi vine ideea ca daca tot sunt atat de taran, sa ma duc sa votez ca un bun cetatean la mine in comuna. Zis si facut.
Pe la ora 3, impreuna cu toti prietenii, imi mut fundul si masina catre “Sala Polivalenta” din comuna Chiajna. Sa vot(/m)am. In lift ne decidem. Votam fie cu Base fie cu prostanacul. Macar sa salvam niste bani sa nu mai fie al doilea tur. Si evident ca votam sa ii imputinam:P.
GPS-ul ma salveaza si de aceasta data si ma duce fix in fata sectiei de vot. Ceva oameni la rand. Se misca greu! Inauntru toti membrii sectiei de votare se afla cred sub infleunta unei doze de cloroform. Stam noi vreo 20 de minute. Mai aveam in fata vreo 4 indivizi. De la tara.. deh... Giulul, zgarda si jeepanul! Ei il voateaza pe Geoana. Cica atunci au reusit sa faca avere.... acum pe criza asta nici sa furi nu mai ai de unde! Just!
Duduia de la sectia de votare devine nervoasa.. se agita. Ma gandesc ca niste vata pentru moment ar ajuta-o.
“Va rog sa iesiti afara ca nu ma avem formulare speciale!” “Vin in 10 minute!”
Au.. ma da duduia afara! Oare pentru buna oraganizare trebuie sa ii plateasca tot salariul? Eu cred ca nu. Ma enervez! Ies afara si sunt la Antena 1. Imi raspunde reporterul Cristi, pentru care dezorganizarea alegerilor deja nu mai e o stire. Stie de Otopeni... si de alte asemena. “A.. si la Chiajana?” ... era de asteptat... si Chiajana e tot in Ilfov si Ilfov inca e in Romania. ... nu si daca ajunegeam si votam toti cu Hunor...
Intre timp politatiul de la sectie anunta Realitatea TV... deh informarea oficiala a organelor statului
Pe geamul sectiei duduia insangerata ne anunta ca mai e de stat o ora pana sa vina alte formulare. Plec la shopping.
Revin dupa 2 ore. La sectia de vot e coada.. cam 50 de persoane. Pesemene au ajuns masinile de la Gara de Nord.
Ma resemnez. Lasa… ca votez data viitoare. In 2050 poate cand vor fi in stare sa organizeze si alegerile, nu numai transporturile de votanti.
Domnilor politicieni si conducatori iubiti... imi creati diureza. Si rezultatatul se indeapta intotdeuna catre dumneavoastra! La anul, La multi ani, si Forever!
miercuri, 4 noiembrie 2009
Dilema unui orasan ruralizat
Nu doresc in aceasta postare sa ma refer la orasenii ruralizati pe care ii intalnim zilnic in metrou, in tramvai si mai ales in trafic. Acel tip de ruralizare l-as numi mai degraba tiganizare (cu riscul de a fi considerat xenofob).
Am trecut de-a lungul vietii prin mai multe ipostaze... de brailean, de brasovean, de giurgiuvean si, de ceva vreme incoace de bucurestean (ca sa le evit pe cele externe al caror "nume" imi pare imposibil de format). Fara a motiva aici de ce (pentru ca acest lucru va urma, mai pe larg, intr-o alta postare) am ales sa ma mut la 80 de metri de frumoasa metropola - municipiul Bucuresti.
Acum... ce anume sunt? Ilfovean... cu siguranta... dar ilfovenii sunt multi. Chiajnean... da... dar deja ma zgarie pe urechi denumirea. Ce pot sa mai zic de rosian ? (adica locuitor al satului Rosu si nu, primarul nu e comunist ca in orasul rosu de unde am plecat...). Denumirea de rosian am auzit-o ieri de la unul dintre angajatii complexului unde locuiesc. Deja denumirea ma face sa ma gandesc la "taranul si pogonul", imi ascute simtul proprietatii si imi intareste... legatura cu glia (desi stau la etajul 6). Fac parte asadar dintr-un grup exclusivist... de vreo 10.000 de indivizi. Consateni dah Bucuresti i-as numi eu....
Noroc ca siturile de socializare sunt multumite cu sector 6 :))
O zi superba! Ca vremea de afara!
Am trecut de-a lungul vietii prin mai multe ipostaze... de brailean, de brasovean, de giurgiuvean si, de ceva vreme incoace de bucurestean (ca sa le evit pe cele externe al caror "nume" imi pare imposibil de format). Fara a motiva aici de ce (pentru ca acest lucru va urma, mai pe larg, intr-o alta postare) am ales sa ma mut la 80 de metri de frumoasa metropola - municipiul Bucuresti.
Acum... ce anume sunt? Ilfovean... cu siguranta... dar ilfovenii sunt multi. Chiajnean... da... dar deja ma zgarie pe urechi denumirea. Ce pot sa mai zic de rosian ? (adica locuitor al satului Rosu si nu, primarul nu e comunist ca in orasul rosu de unde am plecat...). Denumirea de rosian am auzit-o ieri de la unul dintre angajatii complexului unde locuiesc. Deja denumirea ma face sa ma gandesc la "taranul si pogonul", imi ascute simtul proprietatii si imi intareste... legatura cu glia (desi stau la etajul 6). Fac parte asadar dintr-un grup exclusivist... de vreo 10.000 de indivizi. Consateni dah Bucuresti i-as numi eu....
Noroc ca siturile de socializare sunt multumite cu sector 6 :))
O zi superba! Ca vremea de afara!
luni, 2 noiembrie 2009
Science Di(n)rect
Pentru cine nu ma cunoaste inca, am pretentia (absurda, uneori, chiar si din punctul meu de vedere) de a ma considera un om de stiinta. Sau o parte dintr-un viitor om de stiinta. Cu s-ar spune... partea tanara si increzatoare, partea care inca face cercetare din dorinta de a descoperi, nu din dorinta de a face bani. Stiu.. e o mare prostie si o mare absurditatea pentru majoritatea.
Sa revenim... dorinta mea pot spune ca este extrem de bine concretizata. Muncesc, lucrez, trebaluiesc, pun osu'... sau cum vreti sa mai spuneti... la cercetarea de dragul descioperirii. Bani? Ce imi trebuie. Eu traiesc cu aer si cu idei...
Munca innobileaza pe om. Prefer insa sa fiu nobil prin sangele albastru mostenit, decat prin innobilarea dobandita.
Am vorbit mult in blogurile trecute, stiu. Nici reclama la "mine" nu vreau sa fac aici. Urasc politica.. insa transmit un strigat in spatiu (nu transmit in eter sau in vazduh pentru ca eterul inhalat face rau, si vazduhul pare un cuvand dac... si dupa cum stim.. dacii si-au cam luat-o). Atentie prezidetiabililor si politicienilor de doua parale... fara stiinta, cercetare si invatamant o sa fie si generatiile urmatoare tot cam ca voi... vanitosi si inculti.
Nu-i asa, Florine? Astept comentariu tau... poate scrii ceva mai ok... eu nu vreau sa ma mai pronunt !
Drum bun catre nicaieri, domnilor politiceni!
Sa revenim... dorinta mea pot spune ca este extrem de bine concretizata. Muncesc, lucrez, trebaluiesc, pun osu'... sau cum vreti sa mai spuneti... la cercetarea de dragul descioperirii. Bani? Ce imi trebuie. Eu traiesc cu aer si cu idei...
Munca innobileaza pe om. Prefer insa sa fiu nobil prin sangele albastru mostenit, decat prin innobilarea dobandita.
Am vorbit mult in blogurile trecute, stiu. Nici reclama la "mine" nu vreau sa fac aici. Urasc politica.. insa transmit un strigat in spatiu (nu transmit in eter sau in vazduh pentru ca eterul inhalat face rau, si vazduhul pare un cuvand dac... si dupa cum stim.. dacii si-au cam luat-o). Atentie prezidetiabililor si politicienilor de doua parale... fara stiinta, cercetare si invatamant o sa fie si generatiile urmatoare tot cam ca voi... vanitosi si inculti.
Nu-i asa, Florine? Astept comentariu tau... poate scrii ceva mai ok... eu nu vreau sa ma mai pronunt !
Drum bun catre nicaieri, domnilor politiceni!
Premiile "Blog de oro"
Desi cu ceva intarziere public si eu la randul meu acest "joculet" pe care l-am primit de la Irina (sau Mirela?) (http://irinamirela.blogspot.com/), o tipa al carei blog l-am "rasfoit" cu placere.
Nu am facut inca o lista a core 10 bloguri pe care le voi linkui. Voi reciti zilele acestea blogurile catorva prieteni si voi face trimiterile aici. Cu o oarecare parere de rau pot spune ca majoritatea prietenilor suntem "realisti" multi evitand exprimarea in scris, unii dintre ei chiar necunoscand scrisul de mana cu alte litere decat cele utilizate in ecuatiile matematice si formulele contabile.
Am oricum ceva bloguri in minte.. le voi reciti si alinia.. sau pune la zid aici.
Multumesc Mirela (sau Irina?)!
Cum e cu acest joculet? Exista niste reguli, la care, pretentios fiind, va rog sa va "aliniati". iata care sunt acestea:
1. Să-l afişezi pe pagina ta
2. Să afişezi link-ul celui ce te-a premiat
3. Să dai premiul mai departe la 10 persoane
4. Să anunţi premianţii, printr-un comentariu! (Vor observa aici, cu siguranţă)
5. Să te bucuri de el!
De mentionat ca tipa nu m-a anuntat printr-un comentariu, deci nu a respectat regulile jocului. Apropos.. va place spam-ul ?
P.S. De Paste sarbatorim cu un miel! Scuze, Irina!
Nu am facut inca o lista a core 10 bloguri pe care le voi linkui. Voi reciti zilele acestea blogurile catorva prieteni si voi face trimiterile aici. Cu o oarecare parere de rau pot spune ca majoritatea prietenilor suntem "realisti" multi evitand exprimarea in scris, unii dintre ei chiar necunoscand scrisul de mana cu alte litere decat cele utilizate in ecuatiile matematice si formulele contabile.
Am oricum ceva bloguri in minte.. le voi reciti si alinia.. sau pune la zid aici.
Multumesc Mirela (sau Irina?)!
Cum e cu acest joculet? Exista niste reguli, la care, pretentios fiind, va rog sa va "aliniati". iata care sunt acestea:
1. Să-l afişezi pe pagina ta
2. Să afişezi link-ul celui ce te-a premiat
3. Să dai premiul mai departe la 10 persoane
4. Să anunţi premianţii, printr-un comentariu! (Vor observa aici, cu siguranţă)
5. Să te bucuri de el!
De mentionat ca tipa nu m-a anuntat printr-un comentariu, deci nu a respectat regulile jocului. Apropos.. va place spam-ul ?
P.S. De Paste sarbatorim cu un miel! Scuze, Irina!
luni, 14 septembrie 2009
Cum sa iau chirie funiei de ceapa ?
Am venit oarecum pregatit, cu aceasta postare, salvata pe stick deoarece era scrisa in mare parte din weekendul care a trecut. Telefoanele date in dimineata asa m-au facut sa o corectez oarecum... deoarece.. surprizele continua.
Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dorit acum putin timp, cu ardoare de neexplicat, sa devin debitor al unei banci roamnesti (cu numele) pentru a-mi achizitiona un parlit de loc, numai al meu, pentru care sa nu trebuiasca sa platesc chirie si care sa il fi obtinut cu sudoarea fruntii.
Zis si facut. Din postura de foarte mic creditor al bancii, relatiile mele cu banca ajunsesera la un oarecare echilibru. Adica eu puneam undeva niste bani, ei imi dadeau o dobanda infima si imi luau niste comisione astronomice pentru operatiuni mai mult sau mai putin fictive. Ei.. dar trebuie sa traiasca si ei. Altfel cu am putea manca o paine dulce miile de angajati din sedii, sucursale si filiale in care singurele operatiuni sunt plata de rate a romanilor disperati de credite si plata facturilor telefonice. Si cum eu sunt un om intelegator, am zis ca deh.. daca tot din saracia mea tin in spate un somer, doi pensionari si un anagajat netrebnic in sistemul de stat, de ce nu as face un pustiu de bine sa pun umarul la dezvolarea financiara a unui mic colos european, care... daca a prostit guvernul sa ii vanda banca pe nimic.. ma poate prosti si pe mine sa ii dau comisione exasperante.
Mai intai mi-am facut ceva calcule. Prima casa... trebuie sa fie ceva electoral si pentru ceva clienti politici.. noh... ca orice program sustinut de stat. M-am bagat insa repede si la inceputul programului. Poate ca voi scapa si eu printre fericitii beneficiari, fara stress prea mult si interventii majore. Mi-am facut insa si o solutie de back-ul, ducandu-ma la concurenta bancii cu pricina si facand un credit imobiliar standard.
Despre Prima casa.. ce pot spune. In momentul de fata este semifunctinal, banca este superaglomerata, isr FNGCIMM este atat de bine organizat incat se declara luat prin suprindere de fluxul de dosare. Dar bine, domnilor, atunci cand micul trepadus guvenramental v-a bagat in asa ceva.. cand stiati exact care este apetitul roamnilor de creditare si cunostreati si dimeniunile programului... chiar nu va asteptati sa aveti musterii? Char credeati ca veti avea zece clienti pe saptamana ? Chiar nu stiati ca romanul se inghesuie la circ si la pomana ? Off... capacitati de previzionare ca in cazul statului roman... ne conduc cu gandul la prezicerile lui Nostradamus.. perfect adevarate dupa ce se intampla, dar complet neclare pana in momentul realizarii lor.
La un moment dat am devenit oarecum resemnat in ceea ce priveste acest program. Asadar mi-am indrepatat mai mult atentia catre creditul imobiliar standard... rezidential extra (parca).
Ca si la Prima casa, la momentul in care viitorul meu "cuibusor de nebunii" a fost gata, am chemat pe domnii de la evaluare. De fapt nu i-am chemat eu.. i-a chemat banca, deoarece in cazul acestei banci evaluatorii apartin unor societati terte dar pe care nu ii alegi tu, ci sunt extrasi, ca la bingo, din baza de date a bancii.
Astfel m-a vizitat un stimabil domn, bine crescut si educat, care, spre surprinderea mea, nu a cerut in mod fatis spaga, asa cum fusesem avertizat. Nu a cerut, nu i s-a acordat.
Evaluarea in sine a imobilului, per total, a iesit ok. Suma totala.. mai mare decat pretul. Aceasta valoare a trecut insa prin furciile caudine ale unor dobitoci, care au facut nicte norme interne incredibile, din punctul meu de vedere... si se pare ca si din punctul de vedere al angajatilor din sucursala (btw.. daca cineva din banci citeste.. si are ceva putere de decizie... INSTRUITI MOMAILE DIN AGENTII)
Asadar... 42000 evaluarea. Ma bucur. Citesc mai departe.. 25% avansul dumneavoastra.... Zic... noh.. de astia stiam. Deci imi da 31600. Ce frumos.. Eu cerusem 25600.
Stai.. citesc mai jos... indice de devalorzare cauzat de faptul ca gasoniera nu se afla in municipiul Bucuresti (exprimare personala... ei erau un pic mai evazivi) -30%. My GOD!.. dar sunt la 80 de m de municipiul Bucuresti. Si inca in una dintre cele mai mari zone comerciale.. Am autobuz, troleu, tramvai, metrou.. la sub un kilometru de iesirea din casa... A.. uite au vazut si ei.... indice de valorizare de apropiere de Bucuresti... +5%. Aha.. deci per toatal... imi mai iau 25 %. Deci... 23600.... Aha... Am scazut cam prea mult. Tre sa ma caut mai adanc in buzunare. 2000 de euro.. e ceva.
Citesc in continuare. SOC!. De fapt calculele mele sunt false. De ce? Pentru ca eu am calculat in functie de pretul pe metru patrat iesit din evaluare. Dar exista o diferenta intre de am eu pe cartea funciara si ce au ei pe raport. Hey.. evaluatorule! Ai gresit!
Dupa 3 zile evalutorul imi raspunde sec! Nu am gresit domn'le! Unite .. dumneata.. ai atat suprafata locuibila si atat balconul. Noi ti-am dat toata suprafata locuibila si 30% din balcon (atunci cand am calculat la suprafata toatala).
Pai cum asa? Pai asa.. ce ... porumbeii.. au si ei locul lor... Si unde mai pui ca (desi te afli la 200m de unul dintre cele mai mari supermarketuri din Bucuresti), vei depozita in cam jumate de balcon saci intregi cu cartofi su funii interminabile de ceapa, imdiat cum toamna le va scoate de pe tarabe.
Huh? Asadar... cam un sfert din balcon .. nu e al meu.. ci e al cepei. Ce!apa mea?! Asadar ar trebui sa isi cumpere si cepa 25% din balcon... asta ar fi cam 2000 de euro! Si cartofii alte doua! Si daca degera ceapa... cu o ceapa degerata ce fac? Intrebari inutile. Nu va cumpara nimik. Sunt decis. Trebuie sa fac singur aceasta investitie! Iau respectiva suprafata din banii de pusculita si ii pun cepei chirie! M-am decis! Oare trebuie contract? Ce ma fac daca ma prinde fiscul fara contract? Deci faem! Ceapa, dupa ce o cumpar, imi intra totusi in proprietate. Deci.. iau chirie unei ... societati fiica cum ar veni.... Asta e spalare de bani. Deci ma ia si Oficiul.. contra spalarii banilor. Eh.. lasa.. acolo stiu pe cineva.. o sa fie mai ingaduitori. Declar ca ceapa o luasem un coleg care sta intr-o garsoniera fara camara si balcon si deci nu sunt eu proprietar. Ramane insa.. asa, pe sest, sa gasec metoda legala de a incasa totusi o chirie. Altfel investitia in 25% din balconul meu este inoportuna si deci as putea sa ii cedez bancii dreptul de folosinta. Sau fostului proprietar. .. Asta imi aduce amite de Cuiul lui Pepelea!
Asadar.. investitie de 2000 euro.. o vreau amortiozata in 10 ani. 200 euro pe an.. si numai 5 luni de iarna.. 40 de euro pe luna. Deci daca voi actiona aplicand dijma, voi manca ceapa de 40 de euro pe luna, deci de vreo 200RON. Si cum cepa nu e mai mult de 1 ron... 200 de kile de cepa. Asta insemna vreo 6,5 kile de cepa pe zi! M-as satura numai cu cepa.
Pfai! Vezi ce insemna gandirea bancara.. are grija de noi toti! (Si unde mai puii si cartofii si eventualele.. supe de porumbel.. voi devani daca nu bogat, cel putin obez)
Dar se investe o alta problema. Are loc la mine in balcon in 2 mp(alocati cepei, pe care ceapa va avea drepturi depline, conform contractului de inchiriere) o tona de cepa? Sau o sa subinchirieze ceapa ceva loc de la cartofi .. sau de la porumbei... Eu nu cedez niciun alt centinetru... Ceapa ma-si!
Ma apuc detreaba, ca geme lista de prioritati. E luni si nu stiu ce pot sa fac mai intai! Problemele cepei... le las celor de la BCR. Sa le rezolve. Altfel, imi doresc sa ii rezolve pe ei.. cainii!
Problemele de economie si explicatiile acestui fenomen i le las lui Robert, caruia ii promit ca daca ma scoate din dilemele economice pe care le am in raport cu bancile austriece, cand ne facem mari (pe la 120 kg bucata) il iau consilier financiar, dam banca in judecata, le luam profitul pe o zi si traiesc 3-4 generatii din famiile noastre fericite pana la adanci batranete! Go Robert! Scoate-ma din bezna nestiintei furtului economic! Mai multe detalii la el pe blog! http://h-s-s.blogspot.com. O sa il si linkuiesc cand aflu cum se face treaba asta :P
Numai bine! Pentru cine vreau eu!
Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dorit acum putin timp, cu ardoare de neexplicat, sa devin debitor al unei banci roamnesti (cu numele) pentru a-mi achizitiona un parlit de loc, numai al meu, pentru care sa nu trebuiasca sa platesc chirie si care sa il fi obtinut cu sudoarea fruntii.
Zis si facut. Din postura de foarte mic creditor al bancii, relatiile mele cu banca ajunsesera la un oarecare echilibru. Adica eu puneam undeva niste bani, ei imi dadeau o dobanda infima si imi luau niste comisione astronomice pentru operatiuni mai mult sau mai putin fictive. Ei.. dar trebuie sa traiasca si ei. Altfel cu am putea manca o paine dulce miile de angajati din sedii, sucursale si filiale in care singurele operatiuni sunt plata de rate a romanilor disperati de credite si plata facturilor telefonice. Si cum eu sunt un om intelegator, am zis ca deh.. daca tot din saracia mea tin in spate un somer, doi pensionari si un anagajat netrebnic in sistemul de stat, de ce nu as face un pustiu de bine sa pun umarul la dezvolarea financiara a unui mic colos european, care... daca a prostit guvernul sa ii vanda banca pe nimic.. ma poate prosti si pe mine sa ii dau comisione exasperante.
Mai intai mi-am facut ceva calcule. Prima casa... trebuie sa fie ceva electoral si pentru ceva clienti politici.. noh... ca orice program sustinut de stat. M-am bagat insa repede si la inceputul programului. Poate ca voi scapa si eu printre fericitii beneficiari, fara stress prea mult si interventii majore. Mi-am facut insa si o solutie de back-ul, ducandu-ma la concurenta bancii cu pricina si facand un credit imobiliar standard.
Despre Prima casa.. ce pot spune. In momentul de fata este semifunctinal, banca este superaglomerata, isr FNGCIMM este atat de bine organizat incat se declara luat prin suprindere de fluxul de dosare. Dar bine, domnilor, atunci cand micul trepadus guvenramental v-a bagat in asa ceva.. cand stiati exact care este apetitul roamnilor de creditare si cunostreati si dimeniunile programului... chiar nu va asteptati sa aveti musterii? Char credeati ca veti avea zece clienti pe saptamana ? Chiar nu stiati ca romanul se inghesuie la circ si la pomana ? Off... capacitati de previzionare ca in cazul statului roman... ne conduc cu gandul la prezicerile lui Nostradamus.. perfect adevarate dupa ce se intampla, dar complet neclare pana in momentul realizarii lor.
La un moment dat am devenit oarecum resemnat in ceea ce priveste acest program. Asadar mi-am indrepatat mai mult atentia catre creditul imobiliar standard... rezidential extra (parca).
Ca si la Prima casa, la momentul in care viitorul meu "cuibusor de nebunii" a fost gata, am chemat pe domnii de la evaluare. De fapt nu i-am chemat eu.. i-a chemat banca, deoarece in cazul acestei banci evaluatorii apartin unor societati terte dar pe care nu ii alegi tu, ci sunt extrasi, ca la bingo, din baza de date a bancii.
Astfel m-a vizitat un stimabil domn, bine crescut si educat, care, spre surprinderea mea, nu a cerut in mod fatis spaga, asa cum fusesem avertizat. Nu a cerut, nu i s-a acordat.
Evaluarea in sine a imobilului, per total, a iesit ok. Suma totala.. mai mare decat pretul. Aceasta valoare a trecut insa prin furciile caudine ale unor dobitoci, care au facut nicte norme interne incredibile, din punctul meu de vedere... si se pare ca si din punctul de vedere al angajatilor din sucursala (btw.. daca cineva din banci citeste.. si are ceva putere de decizie... INSTRUITI MOMAILE DIN AGENTII)
Asadar... 42000 evaluarea. Ma bucur. Citesc mai departe.. 25% avansul dumneavoastra.... Zic... noh.. de astia stiam. Deci imi da 31600. Ce frumos.. Eu cerusem 25600.
Stai.. citesc mai jos... indice de devalorzare cauzat de faptul ca gasoniera nu se afla in municipiul Bucuresti (exprimare personala... ei erau un pic mai evazivi) -30%. My GOD!.. dar sunt la 80 de m de municipiul Bucuresti. Si inca in una dintre cele mai mari zone comerciale.. Am autobuz, troleu, tramvai, metrou.. la sub un kilometru de iesirea din casa... A.. uite au vazut si ei.... indice de valorizare de apropiere de Bucuresti... +5%. Aha.. deci per toatal... imi mai iau 25 %. Deci... 23600.... Aha... Am scazut cam prea mult. Tre sa ma caut mai adanc in buzunare. 2000 de euro.. e ceva.
Citesc in continuare. SOC!. De fapt calculele mele sunt false. De ce? Pentru ca eu am calculat in functie de pretul pe metru patrat iesit din evaluare. Dar exista o diferenta intre de am eu pe cartea funciara si ce au ei pe raport. Hey.. evaluatorule! Ai gresit!
Dupa 3 zile evalutorul imi raspunde sec! Nu am gresit domn'le! Unite .. dumneata.. ai atat suprafata locuibila si atat balconul. Noi ti-am dat toata suprafata locuibila si 30% din balcon (atunci cand am calculat la suprafata toatala).
Pai cum asa? Pai asa.. ce ... porumbeii.. au si ei locul lor... Si unde mai pui ca (desi te afli la 200m de unul dintre cele mai mari supermarketuri din Bucuresti), vei depozita in cam jumate de balcon saci intregi cu cartofi su funii interminabile de ceapa, imdiat cum toamna le va scoate de pe tarabe.
Huh? Asadar... cam un sfert din balcon .. nu e al meu.. ci e al cepei. Ce!apa mea?! Asadar ar trebui sa isi cumpere si cepa 25% din balcon... asta ar fi cam 2000 de euro! Si cartofii alte doua! Si daca degera ceapa... cu o ceapa degerata ce fac? Intrebari inutile. Nu va cumpara nimik. Sunt decis. Trebuie sa fac singur aceasta investitie! Iau respectiva suprafata din banii de pusculita si ii pun cepei chirie! M-am decis! Oare trebuie contract? Ce ma fac daca ma prinde fiscul fara contract? Deci faem! Ceapa, dupa ce o cumpar, imi intra totusi in proprietate. Deci.. iau chirie unei ... societati fiica cum ar veni.... Asta e spalare de bani. Deci ma ia si Oficiul.. contra spalarii banilor. Eh.. lasa.. acolo stiu pe cineva.. o sa fie mai ingaduitori. Declar ca ceapa o luasem un coleg care sta intr-o garsoniera fara camara si balcon si deci nu sunt eu proprietar. Ramane insa.. asa, pe sest, sa gasec metoda legala de a incasa totusi o chirie. Altfel investitia in 25% din balconul meu este inoportuna si deci as putea sa ii cedez bancii dreptul de folosinta. Sau fostului proprietar. .. Asta imi aduce amite de Cuiul lui Pepelea!
Asadar.. investitie de 2000 euro.. o vreau amortiozata in 10 ani. 200 euro pe an.. si numai 5 luni de iarna.. 40 de euro pe luna. Deci daca voi actiona aplicand dijma, voi manca ceapa de 40 de euro pe luna, deci de vreo 200RON. Si cum cepa nu e mai mult de 1 ron... 200 de kile de cepa. Asta insemna vreo 6,5 kile de cepa pe zi! M-as satura numai cu cepa.
Pfai! Vezi ce insemna gandirea bancara.. are grija de noi toti! (Si unde mai puii si cartofii si eventualele.. supe de porumbel.. voi devani daca nu bogat, cel putin obez)
Dar se investe o alta problema. Are loc la mine in balcon in 2 mp(alocati cepei, pe care ceapa va avea drepturi depline, conform contractului de inchiriere) o tona de cepa? Sau o sa subinchirieze ceapa ceva loc de la cartofi .. sau de la porumbei... Eu nu cedez niciun alt centinetru... Ceapa ma-si!
Ma apuc detreaba, ca geme lista de prioritati. E luni si nu stiu ce pot sa fac mai intai! Problemele cepei... le las celor de la BCR. Sa le rezolve. Altfel, imi doresc sa ii rezolve pe ei.. cainii!
Problemele de economie si explicatiile acestui fenomen i le las lui Robert, caruia ii promit ca daca ma scoate din dilemele economice pe care le am in raport cu bancile austriece, cand ne facem mari (pe la 120 kg bucata) il iau consilier financiar, dam banca in judecata, le luam profitul pe o zi si traiesc 3-4 generatii din famiile noastre fericite pana la adanci batranete! Go Robert! Scoate-ma din bezna nestiintei furtului economic! Mai multe detalii la el pe blog! http://h-s-s.blogspot.com. O sa il si linkuiesc cand aflu cum se face treaba asta :P
Numai bine! Pentru cine vreau eu!
vineri, 11 septembrie 2009
Inc'o zi inc'o poveste...
Trece inca o zi, inca o saptamana. Nu am mai scris de mult. Lipsa de timp, stressul zilnic, ma impiedica deseori sa imi pun gandurile pe "hartie". Poate pur si simplu a fost un ghinion sau poate pur si simplu un noroc. Ghinionul meu si norocul altora :)
Noh... am strans vreo 500 de accesari pe acest blog. Daca au trecut macar 25 de oameni, ma simt onorat si le multumesc. Le-as multumi si mai mult daca ar posta ceva critici sau feedback-uri. Si noh.. thanks Robert! O sa iti linkuiesc blocul tau economic in una din zilele viitoare cand o sa scriu cateva chestii.. mai exacate.
M-am pus pe scris ascultand o melodie, numita (in traducere) "Intotdeuna cu tine". Si da... egoismul meu ciudat mi-a spus ca... sunt intotdeuna cu mine. Sunt eu si raman eu... cu mine.
O discutie purtata cu un amic acum cateva zile m-a pus pe ganduri (si pe el probabil pe fuga.. dar noh.. life is life... nu toate pot merge asa cum iti doresti). Am tot insistat sa vb cu el pentru ca este singurul om neutru si care imi da suturile cand trebuie... Am stat si am rumegat dupa aceea nu neaparat ce a spus omul ci mai mult ce a reusit sa imi scoata in fata ochilor... chestii de care eu ma ascund se pare.
O alta discutie, de aseara, cu altcineva, m-a pus in fata unui fapt real. Cine sunt eu si cine imi sunt prietenii. Vreau sa plec in weekend la munte. Cu cine :))? Pai cineva nu poate merge din motive pe care le stiu.. nu are rost sa invit inutil. Altcineva .. tocmai mi-a zis ca e super bussy... altcineva ca nu e in Bucuresti. Cu altii nu am vorbit probabil de saptamani intregi.. sau luni. Asta inseamna ca ori sunt chiar super-prins fie ca invoc motive ireale pentru a nu ma plictisi mai rau decat m-as plictisi singur.
Traiesc un pic in trecut. Sunt eu cu mine. Imi lipsesc nebuniile de odinioara.. iesirile la o bere la miez de noapte.. prietenii cu tupeu si cu bunavointa, oamenii carora sa le pese si de altceva decat de bani... bani... bani .. si...a! cariera! Prietenii... prietenii (exista asa ceva?)Probabil e si vina mea. Pentru mult timp am avut o asemena alunecare. Dar am iesit.. si multumesc celor care m-au scos un pic cu .. capul afara.
Trec zilnic... pe langa mine. Omul care sunt in realitate. Ma ascund. Nu sunt eu insumi. Indraznesc insa sa ma apropii din nou de mine.
Poate ca da... sunt o javra.. poate insa ca intr-adevar sunt un om bun. Poate prea bun. Poate ca prea am lasat sa fiu calcat in picioare. Poate ca prea am ajuns sa consider oamenii ok mult mai ok decat sunt. Poate ca acei oameni ok poate chiar nu sunt deloc ok.
Huhuhu.. imi vajaie capul. O fi curent inauntru? Prea mult spatiu? Ghinion. Raspunsul e NU!
Step by step sunt un alt om. Imi schimb scara valorilor. Ma reinventez (hehehe.. doar de aia fac atata cerecetare). Lista prioritatilor se schimba si ajunge una normala, basic. Idealurile raman idealuri si vor fi atinse la timpul lor! Eu am din nou timp sa traiesc, sa ma distrez, sa iubesc sa ascult si mai ales sa gandesc lucid!
Raman intotdeuna cu mine! Eu sunt eu! Bun sau rau! Javra sau pet fara voie! Eu sunt eu.. si am strans in Alex si pe Alexandrul cel cuminte si supus si pe John (sau mai neaosul Ion) cel nebun si plin de viata! Amandoi sunt acolo si pot fi eliberati ... Nu voi mai actiona precum Lapusneanu... ci voi readopta atitudinea nepasatoare care m-a caracterizat mult (si bine). I just have to beware of myself! Kisses!
Noh... am strans vreo 500 de accesari pe acest blog. Daca au trecut macar 25 de oameni, ma simt onorat si le multumesc. Le-as multumi si mai mult daca ar posta ceva critici sau feedback-uri. Si noh.. thanks Robert! O sa iti linkuiesc blocul tau economic in una din zilele viitoare cand o sa scriu cateva chestii.. mai exacate.
M-am pus pe scris ascultand o melodie, numita (in traducere) "Intotdeuna cu tine". Si da... egoismul meu ciudat mi-a spus ca... sunt intotdeuna cu mine. Sunt eu si raman eu... cu mine.
O discutie purtata cu un amic acum cateva zile m-a pus pe ganduri (si pe el probabil pe fuga.. dar noh.. life is life... nu toate pot merge asa cum iti doresti). Am tot insistat sa vb cu el pentru ca este singurul om neutru si care imi da suturile cand trebuie... Am stat si am rumegat dupa aceea nu neaparat ce a spus omul ci mai mult ce a reusit sa imi scoata in fata ochilor... chestii de care eu ma ascund se pare.
O alta discutie, de aseara, cu altcineva, m-a pus in fata unui fapt real. Cine sunt eu si cine imi sunt prietenii. Vreau sa plec in weekend la munte. Cu cine :))? Pai cineva nu poate merge din motive pe care le stiu.. nu are rost sa invit inutil. Altcineva .. tocmai mi-a zis ca e super bussy... altcineva ca nu e in Bucuresti. Cu altii nu am vorbit probabil de saptamani intregi.. sau luni. Asta inseamna ca ori sunt chiar super-prins fie ca invoc motive ireale pentru a nu ma plictisi mai rau decat m-as plictisi singur.
Traiesc un pic in trecut. Sunt eu cu mine. Imi lipsesc nebuniile de odinioara.. iesirile la o bere la miez de noapte.. prietenii cu tupeu si cu bunavointa, oamenii carora sa le pese si de altceva decat de bani... bani... bani .. si...a! cariera! Prietenii... prietenii (exista asa ceva?)Probabil e si vina mea. Pentru mult timp am avut o asemena alunecare. Dar am iesit.. si multumesc celor care m-au scos un pic cu .. capul afara.
Trec zilnic... pe langa mine. Omul care sunt in realitate. Ma ascund. Nu sunt eu insumi. Indraznesc insa sa ma apropii din nou de mine.
Poate ca da... sunt o javra.. poate insa ca intr-adevar sunt un om bun. Poate prea bun. Poate ca prea am lasat sa fiu calcat in picioare. Poate ca prea am ajuns sa consider oamenii ok mult mai ok decat sunt. Poate ca acei oameni ok poate chiar nu sunt deloc ok.
Huhuhu.. imi vajaie capul. O fi curent inauntru? Prea mult spatiu? Ghinion. Raspunsul e NU!
Step by step sunt un alt om. Imi schimb scara valorilor. Ma reinventez (hehehe.. doar de aia fac atata cerecetare). Lista prioritatilor se schimba si ajunge una normala, basic. Idealurile raman idealuri si vor fi atinse la timpul lor! Eu am din nou timp sa traiesc, sa ma distrez, sa iubesc sa ascult si mai ales sa gandesc lucid!
marți, 1 septembrie 2009
Incompetenta si parvenitism profesional..
Probabil ca randurile scrise de mine pe blog par o refulare. Ei bine... asta si sunt! Tendintele de a-mi pune in aplicare cunostintele solide de chimie in scopul curatirii umanitatii de anumite javre, incerc sa mi le stapanesc prin refulari literare. Si imi pastrez calmul.
Ma voi referi la un domeniul pe care il cunosc.. si imi e din ce in ce mai frica de ceea ce pot afla de la o zi la alta ...
Voi spune, asadar, cateva cuvinte despre inadaptabilitatea sau incompatibilitate stiintifica. (termen pompos, ca sa nu zic dobitocenia). Experienta acumulata si lucrul in diferite echipe de cercetare, atat la noi, cat si pe taramuri mai stabile si profunde, imi permit o comparatie oarecum obiectiva. Asadar...
Profesorul (sau cercetatorul) occindental.... Om intre 2 varste, bun coordonator, citit (si altceva decat ultimile carti de specialitate), cu care poti intretinere o discutie si in afara domeniului sau de competenta. Se bazeaza mult pe colaboratori, carora le acorda o mare incredere. Da dovada de responsabilitate stiintifica, isi sustine afrimatiile si isi isi demonstreza valoarea prin lucrari publicate .. cate 1 sau 2 pe an, in volume sau reviste recunoscute ca valoare.
Profesorul (...) roman. De obicei pe moarte... datorita exceselor facute la fiecare chermeza a studentilor si intalnirile de catedra degenerate in baute crancene. Varsta nu este importanta, deoarece abia peste cativa ani, cand varsta i se va masura intr-un numar cu 3 cifre, va reusi sa isi aduca aminte macar una dintre ele. Este un foarte bun coordonator al muncii in echipa si te stimuleaza prin barfe la adresa colegului de catedra sau a colegului de grupa. Oricum... foloseste principiile lui Murphy, astfel incat daca cumva ceva ti-a reusit el va reusi la randul lui sa demonstreze ca ai gresit undeva. Dicutiile pe care le poti purta se refera la viata dintre cele doua razboaie... si eventual la studenta de anul 2 de care s-a indagostit in 1950 cand se afla la inceputul carierei..."ce vremuri!"
Ca si profesorul occindental se bazeaza multi pe colaboratori. Ii foloseste insa pentru a le fura ideile si a si le insusi, sustinandu-si astfel colosul cu picioare de lut - faptul ca a reusit sa ajunga profesor odata cu Petre Roman, imediat dupa revolutie.
Responsabilitatea stiintifica a profesorului nostru tine pana la iesirea din sala de curs sau laborator, de fapt pana uita ipoteza sustinuta... si isi insueste cu usurinta ipoteza studentei blonde de anul 4, numai pentru ca acesta are ochi albastri (si cu totii stim ca albastrul se datoreaza minei de pix, supta cu ardoare de sudenta pe bancile facultatii).
Lucrarile publicate de respectivul cadavru didactic sunt de obicei multe la numar... incep de obicei cu un studiu asupra efectului razelor de luna asupra socialismului stiintific si se termina cu o adevarata enciclopedie, un studiu in X volume, impresionant, dar obtinut de fapt prin traducerea nefericta a unor carti de mult depasite ale scolii occidentale.
Departe de mine gandul sa generalizez. Exista si PROFESORI, oameni carora le spun "Jos Palaria!" Prea putini insa!
In conditiile date, sustin ipotezele conform carora scoala romaneasca este de un mare cacat. Aglomerata cu un numar de ore inutil, facut doar ca sa poata sustine un arbore profesoral incopetent in mare parte si mult prea stufos. Cadrele didactice tinere nu sunt sustinute, ci chiar acuzate ca vor schimbare (tinere =40 ani... sa fim intelesi). Nu se formeaza oameni de calitate, ci doar lichhele, care stiu sa pupe oriunde fara pic de scarba pentru a-si atinge scopurile.
Rusine! Sper ca aceasta criza sa desfiinteze macar jumatate din universitati si posturile aferente si sa vad someri pe cei care meritau sa fie someri de ani de zile...
Anramburico... treci la spalat podele! Atat poti presta!
Cu stima.. un fost student idealist!
Ma voi referi la un domeniul pe care il cunosc.. si imi e din ce in ce mai frica de ceea ce pot afla de la o zi la alta ...
Voi spune, asadar, cateva cuvinte despre inadaptabilitatea sau incompatibilitate stiintifica. (termen pompos, ca sa nu zic dobitocenia). Experienta acumulata si lucrul in diferite echipe de cercetare, atat la noi, cat si pe taramuri mai stabile si profunde, imi permit o comparatie oarecum obiectiva. Asadar...
Profesorul (sau cercetatorul) occindental.... Om intre 2 varste, bun coordonator, citit (si altceva decat ultimile carti de specialitate), cu care poti intretinere o discutie si in afara domeniului sau de competenta. Se bazeaza mult pe colaboratori, carora le acorda o mare incredere. Da dovada de responsabilitate stiintifica, isi sustine afrimatiile si isi isi demonstreza valoarea prin lucrari publicate .. cate 1 sau 2 pe an, in volume sau reviste recunoscute ca valoare.
Profesorul (...) roman. De obicei pe moarte... datorita exceselor facute la fiecare chermeza a studentilor si intalnirile de catedra degenerate in baute crancene. Varsta nu este importanta, deoarece abia peste cativa ani, cand varsta i se va masura intr-un numar cu 3 cifre, va reusi sa isi aduca aminte macar una dintre ele. Este un foarte bun coordonator al muncii in echipa si te stimuleaza prin barfe la adresa colegului de catedra sau a colegului de grupa. Oricum... foloseste principiile lui Murphy, astfel incat daca cumva ceva ti-a reusit el va reusi la randul lui sa demonstreze ca ai gresit undeva. Dicutiile pe care le poti purta se refera la viata dintre cele doua razboaie... si eventual la studenta de anul 2 de care s-a indagostit in 1950 cand se afla la inceputul carierei..."ce vremuri!"
Ca si profesorul occindental se bazeaza multi pe colaboratori. Ii foloseste insa pentru a le fura ideile si a si le insusi, sustinandu-si astfel colosul cu picioare de lut - faptul ca a reusit sa ajunga profesor odata cu Petre Roman, imediat dupa revolutie.
Responsabilitatea stiintifica a profesorului nostru tine pana la iesirea din sala de curs sau laborator, de fapt pana uita ipoteza sustinuta... si isi insueste cu usurinta ipoteza studentei blonde de anul 4, numai pentru ca acesta are ochi albastri (si cu totii stim ca albastrul se datoreaza minei de pix, supta cu ardoare de sudenta pe bancile facultatii).
Lucrarile publicate de respectivul cadavru didactic sunt de obicei multe la numar... incep de obicei cu un studiu asupra efectului razelor de luna asupra socialismului stiintific si se termina cu o adevarata enciclopedie, un studiu in X volume, impresionant, dar obtinut de fapt prin traducerea nefericta a unor carti de mult depasite ale scolii occidentale.
Departe de mine gandul sa generalizez. Exista si PROFESORI, oameni carora le spun "Jos Palaria!" Prea putini insa!
In conditiile date, sustin ipotezele conform carora scoala romaneasca este de un mare cacat. Aglomerata cu un numar de ore inutil, facut doar ca sa poata sustine un arbore profesoral incopetent in mare parte si mult prea stufos. Cadrele didactice tinere nu sunt sustinute, ci chiar acuzate ca vor schimbare (tinere =40 ani... sa fim intelesi). Nu se formeaza oameni de calitate, ci doar lichhele, care stiu sa pupe oriunde fara pic de scarba pentru a-si atinge scopurile.
Rusine! Sper ca aceasta criza sa desfiinteze macar jumatate din universitati si posturile aferente si sa vad someri pe cei care meritau sa fie someri de ani de zile...
Anramburico... treci la spalat podele! Atat poti presta!
Cu stima.. un fost student idealist!
luni, 31 august 2009
Alt post aiurea!
Am ceasul dat inainte? Cum 31? Ploua afara si e fain? Cum august! Vreau sa fie 1 septembrie! Of... lasa ca e maine!
Ok. In afara faptului ca ceasul meu e ca deobicei cu ceva minute inaite azi o sa ma grabesc un pic si o sa fiu cu un anotimp inainte.
Asadar azi e toamna! Ce frumos :)! Cand eram copil invatatoarea ne spunea ca toamna e anotimpul rodniciei, se coc merele, gutuile, se strang recoltele, se umplu hambarele. A.. si via! Se culege via. Se face mustul! Ceva mai tarziu am aflat si ca fermentarea mustului conduce la rezultate miraculoase. Vinul! Pasul urmator... prunele! Un fruct nesemnificativ atunci cand este consumat proaspat si dataror de aripi, pentru unii, atunci cand din ele este obtinut prea cunoscutul distilat (sau bidistilat). Scoala tehnologica ulteriaora mi-a imbogatit cunostintele cu faptul ca ne putem bucura si de culesul porumbului. Si nu, nu pentru malai, ci tot in scopul de aplicatie a distilarii.
Prea mult alcool!
Am citit zilele trecute ca in noiembrie avem alegeri! De presedinte! Alta campanie, alti bani aruncati, alte emisiuni stupide si interminabile, alte minciuni! Oricum nu cred ca ma voi duce la vot. Nu cred ca ma voi duce pentru ca am impresia ca ai nostri politicieni sunt fara speranta. Nu vor, nu stiu si nu actioneaza. Sa facem insa o asociere... alegeri in noiembrie. Vin brumariu la birtul din sat. Vin nou! Ieftin si numai bun de cumparat pentru sefii locali de partid. Duminica sateanul roman e la birt! Asadar il imbatam si voteaza cu ai nostri... Oricum... abia si-a luat banii pe porumb si pe grau... abia a facut tuica... deci inca e vesel. De buget au tinut cei de sus... sa nu se vada prabusirea. Boc... asa mic cum e el a facut minuni in politica. Omul simplu vede ca vine pensia, si ca inca mai lucreaza vreo doi blegi in primarie (blegi... fara referire la PSD). Deci e bine. "Daca marinalrul mai da si un vin rubiniu si un pahar de tuica... pe el in votez. Doar traiesc bine"... pe moment! "Si pe cine as vota...?" Avem din cate stiu eu, un marinar, un bleg, un tigan, un nebun, un infumurat, un netot si un tampit! Cam astea sunt optiunile. (Cu un pic de realism, la ultimul titlu pot aspira, de fapt, cam toti candidatii.) Cum in afara povestilor cu Pacala si Nastratin Hogea, neamul romanesc nu apreciaza personajele caricaturale, ne ramane sa votam cu Popey si sa o lasam in continuare la carma voiajului romanesc pe Olive! Si ca in orice desen animat, orice traznaie de a lui Olive, fie ca e vorba de scapatul pianului pe scari, fie ca e se baga in gura leului, fi a orbanului, va fi repede corectata de bravul marinar.
Am ajuns sa fac politica! Ce urat!
E o toamna frumoasa si imbelsugata. Belsug la politia romana, care mi-a ras doua amenzi de circulatie in 7 zile... si belsug si la mine, care, se pare, ca daca mai am un pic de noroc voi celebra ziua si pomana. Deci in septembrie... adio munca.. ma fac pomanagiu. Pomanagiu ca intreaga societate in care traiesc. Ce? Sa spun ce gandesc despre societate? O societate a non valorilor, a hotilor, a lenesilor si pomanagiilor. O societate a looserilor infumurati, a mincinosilor, o societate a profitorilor si caricaturilor umane. O societate a nesmtirii si a necunoasterii poleita cu materie maro, urat mirositoare! Asta asa.. pe scurt!
Bunul simt, autoevaluarea, prietenia, adevarul si omenia sunt termeni de mult uitati, si care capata in limbajul unora sensuri apropiate de a notiunii de fraier.
Nu ne vom schimba. Sunt constient ca as duce o lupta cu morile de vant. Nu merita cei pentru care as lupta sa imi irosesc timpul si nervii. Am putini prieteni. Cel mai bun prieten e Toto, pisica alor mei! Nu comenteaza si stie ce (si unde!) are voie sa faca si ce nu. Restul prietenilor. Prefer sa nu comentez, pentru ca si cei buni si cei rai s-ar recunoaste mult prea direct in acest post.
Astept sa trec peste tot.
Toate trec.
Am o noua zi... o noua luna, un nou anotimp!
Anotimp al rodniciei. Totul se va naste, va trai si va muri. Totul s-a nascut, a trait si a murit! Totul se naste, traieste si moare!
Indecizie, consrangeri? Un sut in fund, un pas inainte! Merg mai departe! Ma cunosc, ma recunosc! Sunt eu! NU ma schimb, doar evoluez. NU ma inchid in mine, doar cunosc lumea!
Aiurea post? Nu!
Bafta maxima! Celor care vreau eu!Ok. In afara faptului ca ceasul meu e ca deobicei cu ceva minute inaite azi o sa ma grabesc un pic si o sa fiu cu un anotimp inainte.
Asadar azi e toamna! Ce frumos :)! Cand eram copil invatatoarea ne spunea ca toamna e anotimpul rodniciei, se coc merele, gutuile, se strang recoltele, se umplu hambarele. A.. si via! Se culege via. Se face mustul! Ceva mai tarziu am aflat si ca fermentarea mustului conduce la rezultate miraculoase. Vinul! Pasul urmator... prunele! Un fruct nesemnificativ atunci cand este consumat proaspat si dataror de aripi, pentru unii, atunci cand din ele este obtinut prea cunoscutul distilat (sau bidistilat). Scoala tehnologica ulteriaora mi-a imbogatit cunostintele cu faptul ca ne putem bucura si de culesul porumbului. Si nu, nu pentru malai, ci tot in scopul de aplicatie a distilarii.
Prea mult alcool!
Am citit zilele trecute ca in noiembrie avem alegeri! De presedinte! Alta campanie, alti bani aruncati, alte emisiuni stupide si interminabile, alte minciuni! Oricum nu cred ca ma voi duce la vot. Nu cred ca ma voi duce pentru ca am impresia ca ai nostri politicieni sunt fara speranta. Nu vor, nu stiu si nu actioneaza. Sa facem insa o asociere... alegeri in noiembrie. Vin brumariu la birtul din sat. Vin nou! Ieftin si numai bun de cumparat pentru sefii locali de partid. Duminica sateanul roman e la birt! Asadar il imbatam si voteaza cu ai nostri... Oricum... abia si-a luat banii pe porumb si pe grau... abia a facut tuica... deci inca e vesel. De buget au tinut cei de sus... sa nu se vada prabusirea. Boc... asa mic cum e el a facut minuni in politica. Omul simplu vede ca vine pensia, si ca inca mai lucreaza vreo doi blegi in primarie (blegi... fara referire la PSD). Deci e bine. "Daca marinalrul mai da si un vin rubiniu si un pahar de tuica... pe el in votez. Doar traiesc bine"... pe moment! "Si pe cine as vota...?" Avem din cate stiu eu, un marinar, un bleg, un tigan, un nebun, un infumurat, un netot si un tampit! Cam astea sunt optiunile. (Cu un pic de realism, la ultimul titlu pot aspira, de fapt, cam toti candidatii.) Cum in afara povestilor cu Pacala si Nastratin Hogea, neamul romanesc nu apreciaza personajele caricaturale, ne ramane sa votam cu Popey si sa o lasam in continuare la carma voiajului romanesc pe Olive! Si ca in orice desen animat, orice traznaie de a lui Olive, fie ca e vorba de scapatul pianului pe scari, fie ca e se baga in gura leului, fi a orbanului, va fi repede corectata de bravul marinar.
Am ajuns sa fac politica! Ce urat!
E o toamna frumoasa si imbelsugata. Belsug la politia romana, care mi-a ras doua amenzi de circulatie in 7 zile... si belsug si la mine, care, se pare, ca daca mai am un pic de noroc voi celebra ziua si pomana. Deci in septembrie... adio munca.. ma fac pomanagiu. Pomanagiu ca intreaga societate in care traiesc. Ce? Sa spun ce gandesc despre societate? O societate a non valorilor, a hotilor, a lenesilor si pomanagiilor. O societate a looserilor infumurati, a mincinosilor, o societate a profitorilor si caricaturilor umane. O societate a nesmtirii si a necunoasterii poleita cu materie maro, urat mirositoare! Asta asa.. pe scurt!
Bunul simt, autoevaluarea, prietenia, adevarul si omenia sunt termeni de mult uitati, si care capata in limbajul unora sensuri apropiate de a notiunii de fraier.
Nu ne vom schimba. Sunt constient ca as duce o lupta cu morile de vant. Nu merita cei pentru care as lupta sa imi irosesc timpul si nervii. Am putini prieteni. Cel mai bun prieten e Toto, pisica alor mei! Nu comenteaza si stie ce (si unde!) are voie sa faca si ce nu. Restul prietenilor. Prefer sa nu comentez, pentru ca si cei buni si cei rai s-ar recunoaste mult prea direct in acest post.
Astept sa trec peste tot.
Toate trec.
Am o noua zi... o noua luna, un nou anotimp!
Anotimp al rodniciei. Totul se va naste, va trai si va muri. Totul s-a nascut, a trait si a murit! Totul se naste, traieste si moare!
Indecizie, consrangeri? Un sut in fund, un pas inainte! Merg mai departe! Ma cunosc, ma recunosc! Sunt eu! NU ma schimb, doar evoluez. NU ma inchid in mine, doar cunosc lumea!
Aiurea post? Nu!
P.S. Astept comentarii! Sunt utile si constructive chiar si cele negative.
joi, 27 august 2009
Concertul Madonna - O diva care a tezit mortii dar nu si publicul din Romania
Noh... am fost la concertul mult asteptat de multi... acum ma intreb, probabil retoric, de ce si cine mai exact a asteptat acest concert. Ce, cum, in ce fel si mai ales pe cine a fascinat acest concert? De ce il asteptau... nu stiu... am rams cu un gust amar.
Sa incep, in mod ilogic, cu concluziile:
1. Nu mai calc la niciun concert al niciunei formatii care se va desfasura pe plaiurile mioritice!
2. La adunari si manifestari de o asemenea amploare ma voi duce cu foarfeca de tuns oile.
3. In discordanta cu unul dintre primele mele posturi pe acest blog: ROMANIA STINKS!
Dar sa detaliem.. de ce am ajuns la acest concluzii:
Ajuns la "locul faptei" in jurul orei 18 mi-am reamintit brusc pe ce lume sunt: o grmada, mai mult sau mai putin organizata de oameni, mai mult sau mai putin spalati, se ingramadeau sa intre neaparat sa prinda cele mai bune locuri. Pana aici nimic extrem de deosebit. Era ca la portocale prin anii '90, cand masa de romani au reusit sa identifice, intr-un final, cateva dintre citrice.
Pe la 18.20 s-a dat drumul oilor in tarc. Te verificau oarecum, te scanau pe bilet, iti rupeu un coltisor de la bilet si .. noh.. poftiti la iarba grasa!
Pe "gazon" (a se citi colb, praf, mizerie, kk de caine si poate si de om) incep sa se adune fanii. O simpla privire imi indica un numar sporit de domane si domnisore. De ambele sexe. Trecem peste. Madonna ne-a spus sa nu discriminam. Se umple un pic tarcul. Cu alte oi... mai laie, mai balaie... mai mult laie. Dar iar sa nu discriminam. La intrare se vindeu seminte. Hrana preferata a oilor tip "laie". Laiele formeaza o claie. Se inghesuie... incep sa se agite. Be he he!
Pe un coleg il taie deja nevoile fiziologice. Iese din claie(turma, cireada, gramada neorganizata, satra). Se duce dupa toalete. Ii explic pe unde am vazut pe schema ca ar fi... si e plecat. Revine peste o ora. Injurand. Nimeni nu te lasa sa intri sau sa iesi. Devin stresat... imi cam vine... nu-i nimik. Pastrez paharele de bere.
Trec aproape 3 ore. Intra DJ-ul. Lumea se strange, se inghesuie... Of iar e Radetul in revizie si magazinele Duglas au promotii. Bleah! Ma apropii de gard! Prea mult. Am o baliza in fata.. ori trec ori pastrez distanta. Cred ca si pe domnisora respectiva o podidisera nevoile biologice. Dar ale dansei fusesera mai insistente in a iesi afara si pe loc. Pastrez distanta... ma opintesc si fac un pas in spate.
Dupa 50 de minute de DJ, a. k. a. KICI FM, se termina calvarul. E asteptata Madonna. Toata lumea presupune... ce face... sport, sex, relaxare, baie... Eu presupun ca sta jos. Eu stau in picioare. Deci dezavantaj eu.
Da... hai pe scurt ca nu mai am chef de reportaj si povestire:
Daca in deschidere era Adrian copilu' minune, se mai anima multimea. Nu ca am ceva cu manele dar asta e nivelul. Iar ma chinui sa nu discriminez.
Publicul roman nu stie ce e ala concert. Personal, sunt impotriva apucaturilor isterice si prietenii... stiu de ce. Insa se poate aplauda, nu huidui. Putem chema un artist la scena, nu astepta in fata scenei ca porcinele la intrarea abatorului.
As vrea sa mentionez ceva... e adevarat ca am platit bilete, dar totusi Madonna nu era curva noastra platita. Sa vina, sa presteze si sa plece. Trebuia totusi o oarecare comunicare intre public si artist. Ca la teatru.
Am un mare punct pentru baitul de pe lateral stanga, ce avea o revista Maxim, pe care a deschis-o la pagina cu nuduri. Poate asa se misca si labagii din public sa fluiere sau sa aplaude. Bravo, baiatu'!!!
La un moment dat, o domnisoara, curva de dorobanti, m-a ochit. In timpul concertului vine in fata mea si se aseza, inceput sa isi frece posteriorul de mine. Si aveam un telefon in buzunar. A parut foarte incantata de fermitatea obiectului. La un moment dat ii vad fata. Avea ceva pe obraz. Cred ca un gainatz. Caut o batista de hartie din buzunar sa fiu politicos. Ma uit iar, mai bine... facea parte din machiaj. Las batista la locul ei... daca il sterge cine stie ce abisuri am putea descoperi. Era ceva... o piatra lipita.. nu stiu... Sau cosmeticianul a fost un papagal. Oricum... domnisora nespalata... parul imbacsit si figuri de ... Dorobanti. Din pacate locul de provenienta era.. Avicola Dorobanti. Stunk included.
... Romanii nu se misca, nu danseza, nu stiu versuri. Prezenta fitelor genereza disparitia bunului simt.
Madonna a foscut un show de nota 10. L-a sculat si pe Michael din mormant. Romanii au ramas nepasatori. Deh.. conditia geniului nenteles, a nebunuli sau... a prostului.
Bravo, Madonna! Rusine publicului.
Cine a fost.. stie ce zic. Mizerie... morala si fizica. La sfarsitul concertului o domnisoara entuziasta ii soptea prietenei mandra de ea "Tu!, cred ca m-am cacat pe mine de emotie!" ... Aha.. asta mirosea....
I rest my case!
Sa incep, in mod ilogic, cu concluziile:
1. Nu mai calc la niciun concert al niciunei formatii care se va desfasura pe plaiurile mioritice!
2. La adunari si manifestari de o asemenea amploare ma voi duce cu foarfeca de tuns oile.
3. In discordanta cu unul dintre primele mele posturi pe acest blog: ROMANIA STINKS!
Dar sa detaliem.. de ce am ajuns la acest concluzii:
Ajuns la "locul faptei" in jurul orei 18 mi-am reamintit brusc pe ce lume sunt: o grmada, mai mult sau mai putin organizata de oameni, mai mult sau mai putin spalati, se ingramadeau sa intre neaparat sa prinda cele mai bune locuri. Pana aici nimic extrem de deosebit. Era ca la portocale prin anii '90, cand masa de romani au reusit sa identifice, intr-un final, cateva dintre citrice.
Pe la 18.20 s-a dat drumul oilor in tarc. Te verificau oarecum, te scanau pe bilet, iti rupeu un coltisor de la bilet si .. noh.. poftiti la iarba grasa!
Pe "gazon" (a se citi colb, praf, mizerie, kk de caine si poate si de om) incep sa se adune fanii. O simpla privire imi indica un numar sporit de domane si domnisore. De ambele sexe. Trecem peste. Madonna ne-a spus sa nu discriminam. Se umple un pic tarcul. Cu alte oi... mai laie, mai balaie... mai mult laie. Dar iar sa nu discriminam. La intrare se vindeu seminte. Hrana preferata a oilor tip "laie". Laiele formeaza o claie. Se inghesuie... incep sa se agite. Be he he!
Pe un coleg il taie deja nevoile fiziologice. Iese din claie(turma, cireada, gramada neorganizata, satra). Se duce dupa toalete. Ii explic pe unde am vazut pe schema ca ar fi... si e plecat. Revine peste o ora. Injurand. Nimeni nu te lasa sa intri sau sa iesi. Devin stresat... imi cam vine... nu-i nimik. Pastrez paharele de bere.
Trec aproape 3 ore. Intra DJ-ul. Lumea se strange, se inghesuie... Of iar e Radetul in revizie si magazinele Duglas au promotii. Bleah! Ma apropii de gard! Prea mult. Am o baliza in fata.. ori trec ori pastrez distanta. Cred ca si pe domnisora respectiva o podidisera nevoile biologice. Dar ale dansei fusesera mai insistente in a iesi afara si pe loc. Pastrez distanta... ma opintesc si fac un pas in spate.
Dupa 50 de minute de DJ, a. k. a. KICI FM, se termina calvarul. E asteptata Madonna. Toata lumea presupune... ce face... sport, sex, relaxare, baie... Eu presupun ca sta jos. Eu stau in picioare. Deci dezavantaj eu.
Da... hai pe scurt ca nu mai am chef de reportaj si povestire:
Daca in deschidere era Adrian copilu' minune, se mai anima multimea. Nu ca am ceva cu manele dar asta e nivelul. Iar ma chinui sa nu discriminez.
Publicul roman nu stie ce e ala concert. Personal, sunt impotriva apucaturilor isterice si prietenii... stiu de ce. Insa se poate aplauda, nu huidui. Putem chema un artist la scena, nu astepta in fata scenei ca porcinele la intrarea abatorului.
As vrea sa mentionez ceva... e adevarat ca am platit bilete, dar totusi Madonna nu era curva noastra platita. Sa vina, sa presteze si sa plece. Trebuia totusi o oarecare comunicare intre public si artist. Ca la teatru.
Am un mare punct pentru baitul de pe lateral stanga, ce avea o revista Maxim, pe care a deschis-o la pagina cu nuduri. Poate asa se misca si labagii din public sa fluiere sau sa aplaude. Bravo, baiatu'!!!
La un moment dat, o domnisoara, curva de dorobanti, m-a ochit. In timpul concertului vine in fata mea si se aseza, inceput sa isi frece posteriorul de mine. Si aveam un telefon in buzunar. A parut foarte incantata de fermitatea obiectului. La un moment dat ii vad fata. Avea ceva pe obraz. Cred ca un gainatz. Caut o batista de hartie din buzunar sa fiu politicos. Ma uit iar, mai bine... facea parte din machiaj. Las batista la locul ei... daca il sterge cine stie ce abisuri am putea descoperi. Era ceva... o piatra lipita.. nu stiu... Sau cosmeticianul a fost un papagal. Oricum... domnisora nespalata... parul imbacsit si figuri de ... Dorobanti. Din pacate locul de provenienta era.. Avicola Dorobanti. Stunk included.
... Romanii nu se misca, nu danseza, nu stiu versuri. Prezenta fitelor genereza disparitia bunului simt.
Madonna a foscut un show de nota 10. L-a sculat si pe Michael din mormant. Romanii au ramas nepasatori. Deh.. conditia geniului nenteles, a nebunuli sau... a prostului.
Bravo, Madonna! Rusine publicului.
Cine a fost.. stie ce zic. Mizerie... morala si fizica. La sfarsitul concertului o domnisoara entuziasta ii soptea prietenei mandra de ea "Tu!, cred ca m-am cacat pe mine de emotie!" ... Aha.. asta mirosea....
I rest my case!
luni, 24 august 2009
Minte-ne Pinochio!
O noua realizare a fratilor Moga ne gadila intr-un mod mai mult sau mai putin placut urechile. Se numeste Puppet si e "strigata" de cei de la Simplu. Baieti "Jos palaria!", nimik de zis. Iata muzichia:
Am ascultat-o o data... Placut! Probabil va deveni hit! O mai ascult odata. Seamana cu ceva.... sa fie oare...hmmm...Let me think about it!. I thought and look:
Si clipul e fain. Parca ar fi "Put your hands un for Detroid".
Rusinika Mogilor! Iar va prinde lumea... Chiar daca nu e vorba de drepturi de autor care sunt destul de finut evitate, inca vi se pare ca romanilor le place muzica in reluare????
Am ascultat-o o data... Placut! Probabil va deveni hit! O mai ascult odata. Seamana cu ceva.... sa fie oare...hmmm...Let me think about it!. I thought and look:
Si clipul e fain. Parca ar fi "Put your hands un for Detroid".
Rusinika Mogilor! Iar va prinde lumea... Chiar daca nu e vorba de drepturi de autor care sunt destul de finut evitate, inca vi se pare ca romanilor le place muzica in reluare????
marți, 18 august 2009
Impresii
Impresii... a-ti face o impresie... a fi impresionat.
Ce inseamna toate astea.
Intri in posesia unui nou obiect. Ai impresia ca e bun. La urma urmei e o marca... redutabila. Este nemtesc. Uite scrie Germany pe el. A.. dar mai scrie ceva. Sa citim tot.... Designed in Germany. Made in Vietnam. Ups... deja a sarit un buton putin in afara. Designul ma-si!
De fapt... nu e vina designului... e vina prietenului. Care dand impresia ca se pricepe, a vrut sa iti formeze o impresie pozitiva despre respectivul obiect.
Lucrez de vreo 4 ani de zile cu un om despre care am avut impresia ca e un om ok. A fost o impresie. De dimineata vorbesc la telefon... suntem oarecum parteneri de afaceri. Omul inecpe sa urle la mine ca din gura de sarpe cum ca nu stiu ce hartii nu i le-am dat. Le avea pe mail de vreo 2 luni. Le-a gasit. Nu a stiut sa isi cera scuze. Deja are o lista lunga si intortocheata in care ii pomenesc pe cei genetic apropiati lui in situatii mai mult sau mai putin pornografice. Trecem si peste asta.
De unazi vorbeam cu un prieten. Imi facea impresia ca e norrmal... si cu o judecata extrem de rationala. Dupa cum se stie barfele intre barbati sunt mult mai interesante decat cele intre doamne. Scurte si la obiect. Individul a vrut sa imi lase impresia, despre o cunostinta comuna, cum ca neserios, distrus, sclav... si alte atribute (de cartier) asemenea celor mentionate. Bineinteles ca nu am plecat urechea si am facut testarile mele. Cine s-a discreditat... impresarul... :)
Asadar ce inseamna impresia. Impresia inseamna ca nu esti tu, ca persoana valida, capabil sa iti formezi o parere si te lasi dus de nas de alti dobitoci, asemeni tie, pentru a nu iti risca pielea de prea mare valoare si a intelege ce si cum se intampla de fapt.
Eu zic sa lasam impresiile jos! Si sa trecem la treaba!
Ce inseamna toate astea.
Intri in posesia unui nou obiect. Ai impresia ca e bun. La urma urmei e o marca... redutabila. Este nemtesc. Uite scrie Germany pe el. A.. dar mai scrie ceva. Sa citim tot.... Designed in Germany. Made in Vietnam. Ups... deja a sarit un buton putin in afara. Designul ma-si!
De fapt... nu e vina designului... e vina prietenului. Care dand impresia ca se pricepe, a vrut sa iti formeze o impresie pozitiva despre respectivul obiect.
Lucrez de vreo 4 ani de zile cu un om despre care am avut impresia ca e un om ok. A fost o impresie. De dimineata vorbesc la telefon... suntem oarecum parteneri de afaceri. Omul inecpe sa urle la mine ca din gura de sarpe cum ca nu stiu ce hartii nu i le-am dat. Le avea pe mail de vreo 2 luni. Le-a gasit. Nu a stiut sa isi cera scuze. Deja are o lista lunga si intortocheata in care ii pomenesc pe cei genetic apropiati lui in situatii mai mult sau mai putin pornografice. Trecem si peste asta.
De unazi vorbeam cu un prieten. Imi facea impresia ca e norrmal... si cu o judecata extrem de rationala. Dupa cum se stie barfele intre barbati sunt mult mai interesante decat cele intre doamne. Scurte si la obiect. Individul a vrut sa imi lase impresia, despre o cunostinta comuna, cum ca neserios, distrus, sclav... si alte atribute (de cartier) asemenea celor mentionate. Bineinteles ca nu am plecat urechea si am facut testarile mele. Cine s-a discreditat... impresarul... :)
Asadar ce inseamna impresia. Impresia inseamna ca nu esti tu, ca persoana valida, capabil sa iti formezi o parere si te lasi dus de nas de alti dobitoci, asemeni tie, pentru a nu iti risca pielea de prea mare valoare si a intelege ce si cum se intampla de fapt.
Eu zic sa lasam impresiile jos! Si sa trecem la treaba!
vineri, 14 august 2009
Succes catre nimic
"Merg pe strada, tacut si posac/Nu stiu ce sa fac..." ... versurile acestea mi le aduceam aminte de dimineata in drum spre jobul... de zi cu zi. Evoluez zilnic, spre ceva ce nu imi doresc sa fiu. Sunt o rotita din tot acest sistem deloc exclusivist. Sunt plictisit de mine. Vreau alt eu. Probabil ca in alta situatie as fi spus ca vreau sa plec din tara, vreau sa imi schimb jobul, vreau sa ma perfectionez... probabil as fi zis ca sunt nemultumit de mine.
De cateva zile gandesc (doar de cateva zile... a venit probabil momentul sa recunosc... nu?). Merg de ceva timp pe un drum batatorit. Imi place stabilitatea. Am un job in care am o oarecare incredere, am o situatie care imi permite dezvoltarea, am si prieteni si dusmani. Si pe vechiul principiu... sper ca cel de sus sa ma fereasca de prieteni... de dusmani... sper sa ma descurc sa ma feresc singur.
Aberez. Am inceput sa scriu probabil pentru a imi descarca starea conflictuala care urla in mine. Batalia dintre un ego vechi, cuminte, calm, interiorizat si un ego nou, un ego pe care il cladesc pentru a nu ma mai lasa sa cad in abisuri din care sa ies greu la lumina, dupa care sa ma arunc din nou, de buna voie in prapastii si mai mari.
Evaluez. Evaluez ce se intampla in jurul meu. Sunt egocentric. In jurul meu graviteaza o intreaga lume. O lume prin care am crezut ca va trece o cometa si o va reorganiza. Cometa a fost insa un meteorit... a picat stins si ars ca multi alti meteoriti nevrand parca sa se aprinda. Fiecare dintre acesti meteoriti fac acum parte din mine. M-au cladit, m-au intarit, dar nu m-au reorganizat. Tintesc spre stele cazatoare. Nu stiu daca chiar imi doresc o cometa sau vreau doar, cu steaua mea cazatoare sa intru intr-o alta galaxie. Stiu ca pot. Stiu ca pot mai mult. Mult mai mult. Stiu ca nu trebuie sa urmaresc tot timpul un soare. Stiu ca imi trebuie o scanteie sa ma aprind.. sa fiu chiar eu un soare. Si totusi.. am asteptat atata timp o cometa, cand orice meteorit ma poate aprinde si imi poate indica un anume tip de succes.. fie el personal sau profesional.
Ma revolt. Impotriva mea. Urlu, ma bucur, plang.. in interior. Lucrez la masca exterioara. Ups... a mai dat o lacrima... sa acoperim repede sa nu se vada. Nu trebuie sa se vada ca sunt om. Sunt o viitoare stea. Ma revolt din nou. Iar se fisureaza masca. Iar trebuie sa revin asupra ei. Imi pierd stalucirea sau sunt doar un om?
Ma calmez. He-he... e xanaxul de dimineata... deja isi face efectul... sau a fost ranitidina? Si toata starea mea era.. de la stomac. Sa fie de la bauta de aseara? Cred! De la asta trebuie sa fie! M-am facut ca porcul... cred ca am baut 2 litri ... de limonada... si limonada nu te ia de cap.
Sunt dezamagit. Ca aseara nu am baut si ca xanaxul nu se da la liber ca ranitidina... poate asa as deveni nepasator... as deveni mai om.. mai calm.. fara aspiratii, fara dorinte si constient ca soarta nu poate fi infranta prin propriile puteri.
Sunt prozaic... da... adica scriu proza... ce nu e corect? Ce ar mai fi sa scriu toate tampeniile astea in versuri. Ar fi plictistor pentru ca ar avea rima si ar fi placut... nu ar zgaria atentia nimanui. Sa sa fi facut verusri albe. Multi neinstruiti s-ar fi chinut sa la gaseasca "catarea", si nereusind ar fi fost dezamagiti.
Caut o cometa... sau o planeta... sau un meteorit de care sa ma izbesc cu putere! Comeeeeetoooo.... Planetoooooo........ Meteorituleeeeee........ Sa ma trazesc la realitate! Nu poate fi realitatea atat de cruda! Da! Am gasit!...............
Au.. capul!!! Au peretele!!!
De cateva zile gandesc (doar de cateva zile... a venit probabil momentul sa recunosc... nu?). Merg de ceva timp pe un drum batatorit. Imi place stabilitatea. Am un job in care am o oarecare incredere, am o situatie care imi permite dezvoltarea, am si prieteni si dusmani. Si pe vechiul principiu... sper ca cel de sus sa ma fereasca de prieteni... de dusmani... sper sa ma descurc sa ma feresc singur.
Aberez. Am inceput sa scriu probabil pentru a imi descarca starea conflictuala care urla in mine. Batalia dintre un ego vechi, cuminte, calm, interiorizat si un ego nou, un ego pe care il cladesc pentru a nu ma mai lasa sa cad in abisuri din care sa ies greu la lumina, dupa care sa ma arunc din nou, de buna voie in prapastii si mai mari.
Evaluez. Evaluez ce se intampla in jurul meu. Sunt egocentric. In jurul meu graviteaza o intreaga lume. O lume prin care am crezut ca va trece o cometa si o va reorganiza. Cometa a fost insa un meteorit... a picat stins si ars ca multi alti meteoriti nevrand parca sa se aprinda. Fiecare dintre acesti meteoriti fac acum parte din mine. M-au cladit, m-au intarit, dar nu m-au reorganizat. Tintesc spre stele cazatoare. Nu stiu daca chiar imi doresc o cometa sau vreau doar, cu steaua mea cazatoare sa intru intr-o alta galaxie. Stiu ca pot. Stiu ca pot mai mult. Mult mai mult. Stiu ca nu trebuie sa urmaresc tot timpul un soare. Stiu ca imi trebuie o scanteie sa ma aprind.. sa fiu chiar eu un soare. Si totusi.. am asteptat atata timp o cometa, cand orice meteorit ma poate aprinde si imi poate indica un anume tip de succes.. fie el personal sau profesional.
Ma revolt. Impotriva mea. Urlu, ma bucur, plang.. in interior. Lucrez la masca exterioara. Ups... a mai dat o lacrima... sa acoperim repede sa nu se vada. Nu trebuie sa se vada ca sunt om. Sunt o viitoare stea. Ma revolt din nou. Iar se fisureaza masca. Iar trebuie sa revin asupra ei. Imi pierd stalucirea sau sunt doar un om?
Ma calmez. He-he... e xanaxul de dimineata... deja isi face efectul... sau a fost ranitidina? Si toata starea mea era.. de la stomac. Sa fie de la bauta de aseara? Cred! De la asta trebuie sa fie! M-am facut ca porcul... cred ca am baut 2 litri ... de limonada... si limonada nu te ia de cap.
Sunt dezamagit. Ca aseara nu am baut si ca xanaxul nu se da la liber ca ranitidina... poate asa as deveni nepasator... as deveni mai om.. mai calm.. fara aspiratii, fara dorinte si constient ca soarta nu poate fi infranta prin propriile puteri.
Sunt prozaic... da... adica scriu proza... ce nu e corect? Ce ar mai fi sa scriu toate tampeniile astea in versuri. Ar fi plictistor pentru ca ar avea rima si ar fi placut... nu ar zgaria atentia nimanui. Sa sa fi facut verusri albe. Multi neinstruiti s-ar fi chinut sa la gaseasca "catarea", si nereusind ar fi fost dezamagiti.
Caut o cometa... sau o planeta... sau un meteorit de care sa ma izbesc cu putere! Comeeeeetoooo.... Planetoooooo........ Meteorituleeeeee........ Sa ma trazesc la realitate! Nu poate fi realitatea atat de cruda! Da! Am gasit!...............
Au.. capul!!! Au peretele!!!
miercuri, 12 august 2009
Oameni si carnuri....
Ciudat... astazi sunt prosper intr-ale literaturii de calitate indoielnica. Blogul asta e unul scris in graba si majoritatea la nervi. Calitatea.. urmeaza sa fie apreciata de cei care citesc (sau care refuza sa mai citeasca aberatiile mele). Asadar... azi o sa categorisesc un pic oamenii, amicii si... tovarasiile in general. Dar un pic fabulistic...
Oamenii de tip 1 (calitatea I, superioara, comparabili cu fileul de somon). Sunt acei oameni care de obicei tac. Nu vorbesc, ci actioneaza, nu promit ci iti fac surprize placute ori de cate ori este necesar si posibil. Acesti oameni sunt extrem de rari. Fileul de somon este in general un sortiment destul de... nesemnificativ pentru necunoscatori. E alb, simplu si sta cuminte in rafturi fara prea mare aglomeratie. Unii nu il cunosc, unii nu si-l permit. Fileul de somon insa iti va aduce intotdeuna satisfactia gustului (prieteniei) si mandria de a manca (avea langa tine) o carne rara. Se serveste in genral cu vinuri albe, usor demiseci, pe inserat... si poti spune in fata acelei sticle de vin vrute si nevrute.
Surprinzator este faptul ca acest sortiment il poti gasi deseori si in magazinele de cartier, pierdut intre rafturi si oarecum deznadajduit. Este mai rar insa in magazinele de fitze.. aici e mai mult fois gras... somonul nu e gustat de fitzosi... e prea.. peste... mancarea saracului...
Oamenii de tip 2 (calitatea I, standard, asemanabili cu fileul de... merluciu). Necunoscatorii il iau de la raft ca fiind somon, neuitandu-se pe eticheta. Se ineaca insa cu ceva oase atunci cand il consuma, dar se obisnuiesc, fiiind si ei pesti cu oase multe si carnivori. Avantajul este ca si merluciul e un peste. Nu face rau, nu iti ridica colesterolul. Trebuie insa sa fii atent la oase. Sunt cateodata atat de insignifiante, dar iti pot ramane in gat.
Se gaseste si acesta destul de rar, fiind un compromis intre pret si calitate. Poate fi folosit in public, dar nu se stie ce impresie face. Nu prea merge cu vin, insa durerile intepaturilor oaselor minuscule pot trece cu alcool tare. Consumat insa in cantitati prea mari poate avea efectul carnii de pui... oarecare balonari si chiar toxiinfectii.
Oamenii de tip 3 (calitatea aII a, standard, carne de pui). Carnea de pui, are si ea categoriile ei: poate fi piept de pui... un pic fad, "no fun", dar care nu face niciun rau, pulpele... cam grase, dar bune de consum (cu orice rachie ai prin preajma) si ghearele... de care te sfatuiesc sa te feresti daca nu esti caine.
Un lucru pe care il stim cu totii este ca puiul este o pasare nu prea curata, galagioasa si care face mult gainat peste tot. Asa ca o preferam moarta si transata.. de altii.
Pieptul este ok. Il poti avea ca prieten.... aaaa... fel de mancare. Asta daca iti impui sa omiti faptul ca a fost inainte o gaina imputita. Pieptul de pui poate fi considerat luxul saracilor si al necunoscatorilor. E bun... dar nu te saturi cu el.. nu iti da o satisfactie deosebita. E un simplu piept de pui. Cateodata... chiar iti e mila de el.. a fost si el un puisor.. si uite ce a ajuns... Din pacate din pui nu putem face peste... tine asta minte.
Copanele.... eeee... este imprudent sa le manaci, dar iti dau o anume satisfactie. Sunt grase si rumene. Merg cu vin, merg cu tuica.. si daca esti la un pic de regim.. le poti considera chiar un festin. Sunt si ieftine. Se pot face cu ajutorul lor mese galagioase, dar cu clientela un pic selectata (diferitele de mesele cu cefe de porc). Nu iti e rusine cu ele, dar nu dau nici foarte bine. Reprezinta linia de demarcatie. Madiocritatea in toata splendoarea ei. Grija trebuie sa fie mare la consumul acestor alimente, deoarce dupa cateva pahare de vin demarcatia e inselatoare... iar fripte si dezosate seamana bine cu carnea de porc...
Oamenii de tip 4 (calitatea aII a, inferioara, carnea de vita). Intotdeuna fada, carnea de vita nu face decat sa hraneasca aparent ok trupul, fiind cateodata compromisul intre pui si porc. Pot exista parti mai bune si mai pretioase, muschiul, sau mai putin pretioase (talpa de vita batrana - asemanata din pacate de multe ori cu obrazul anumitor fete... mari - sic!?). Recomand consumul cu prudenta deoarece de-a lungul vietii (la raft) a trecut prin multe... condimente (alifii) si poate fi extrem de inselatoare. Merge cu orice.. atat cat te tine buzunarul. Iti poti folosi pisica (sau alt animal de incredere) pentru a testa cat de buna de consum este aceasta carne.
Oamenii de tip 5 (Calitatea aIV a, carnea de porc). Unii ar spune "porc esti, porc mananci". Nu se recomanda in general consumul. Oricum.. trebuie bine verificat de autoritatile competente chiar daca este considerat crescut pe langa casa omului. Prezinta numeroase riscuri... sa se arda fara sa stii, sa puta a stricat sau cel mai rau sa grohaie si sa manace rahat ca atunci cand era viu.
E consumat in general de necunoscatori, neavizati, nepasatori, nesimtiti sau decatre alti porci hamesiti de foame.
Oamenii de tip 6 (legumele) Sunt de obicei sanatoase (atentie ca exista insa si ciuperci otravitaoare). Nu aduc insa niciun fel de satisfactie la consum, nu merg cu nimic alcoolic, nici macar cu suc de dude. Le consumi pe post de umplutura, la regim sau post.
Nu am discutat aici de toate carnurile... exiata si fazan si broasca testoasa si laba de urs dar atentie.. si caine si sobolan. Fiecare dupa gusturi.. sunt mai rare si.. dupa ce ati citit cele de mai sus, am curajul sa afirma ca va veti gandi de doua ori la ceea ce puneti in farfurie sau in suflet. Nu am discutat de asemenea despre ... preparate... acele carnuri de proasta caliate in amabalaj fain.. nu le recomand... deoarece ca sa fie bune trebuie sa fie crud-uscare si maturate.. deci cu o varsta respectabila... nu va inghesuiti la PIEPT de pui... afumat sau salam de vara... pot face rau fara sa va dati seama de ce...
Finalizez aici scurta mea incursiune culinaro-fabulistica... astept eventuale comentarii si intrebari... s-ar putea sa mai revin.
Ciao
Oamenii de tip 1 (calitatea I, superioara, comparabili cu fileul de somon). Sunt acei oameni care de obicei tac. Nu vorbesc, ci actioneaza, nu promit ci iti fac surprize placute ori de cate ori este necesar si posibil. Acesti oameni sunt extrem de rari. Fileul de somon este in general un sortiment destul de... nesemnificativ pentru necunoscatori. E alb, simplu si sta cuminte in rafturi fara prea mare aglomeratie. Unii nu il cunosc, unii nu si-l permit. Fileul de somon insa iti va aduce intotdeuna satisfactia gustului (prieteniei) si mandria de a manca (avea langa tine) o carne rara. Se serveste in genral cu vinuri albe, usor demiseci, pe inserat... si poti spune in fata acelei sticle de vin vrute si nevrute.
Surprinzator este faptul ca acest sortiment il poti gasi deseori si in magazinele de cartier, pierdut intre rafturi si oarecum deznadajduit. Este mai rar insa in magazinele de fitze.. aici e mai mult fois gras... somonul nu e gustat de fitzosi... e prea.. peste... mancarea saracului...
Oamenii de tip 2 (calitatea I, standard, asemanabili cu fileul de... merluciu). Necunoscatorii il iau de la raft ca fiind somon, neuitandu-se pe eticheta. Se ineaca insa cu ceva oase atunci cand il consuma, dar se obisnuiesc, fiiind si ei pesti cu oase multe si carnivori. Avantajul este ca si merluciul e un peste. Nu face rau, nu iti ridica colesterolul. Trebuie insa sa fii atent la oase. Sunt cateodata atat de insignifiante, dar iti pot ramane in gat.
Se gaseste si acesta destul de rar, fiind un compromis intre pret si calitate. Poate fi folosit in public, dar nu se stie ce impresie face. Nu prea merge cu vin, insa durerile intepaturilor oaselor minuscule pot trece cu alcool tare. Consumat insa in cantitati prea mari poate avea efectul carnii de pui... oarecare balonari si chiar toxiinfectii.
Oamenii de tip 3 (calitatea aII a, standard, carne de pui). Carnea de pui, are si ea categoriile ei: poate fi piept de pui... un pic fad, "no fun", dar care nu face niciun rau, pulpele... cam grase, dar bune de consum (cu orice rachie ai prin preajma) si ghearele... de care te sfatuiesc sa te feresti daca nu esti caine.
Un lucru pe care il stim cu totii este ca puiul este o pasare nu prea curata, galagioasa si care face mult gainat peste tot. Asa ca o preferam moarta si transata.. de altii.
Pieptul este ok. Il poti avea ca prieten.... aaaa... fel de mancare. Asta daca iti impui sa omiti faptul ca a fost inainte o gaina imputita. Pieptul de pui poate fi considerat luxul saracilor si al necunoscatorilor. E bun... dar nu te saturi cu el.. nu iti da o satisfactie deosebita. E un simplu piept de pui. Cateodata... chiar iti e mila de el.. a fost si el un puisor.. si uite ce a ajuns... Din pacate din pui nu putem face peste... tine asta minte.
Copanele.... eeee... este imprudent sa le manaci, dar iti dau o anume satisfactie. Sunt grase si rumene. Merg cu vin, merg cu tuica.. si daca esti la un pic de regim.. le poti considera chiar un festin. Sunt si ieftine. Se pot face cu ajutorul lor mese galagioase, dar cu clientela un pic selectata (diferitele de mesele cu cefe de porc). Nu iti e rusine cu ele, dar nu dau nici foarte bine. Reprezinta linia de demarcatie. Madiocritatea in toata splendoarea ei. Grija trebuie sa fie mare la consumul acestor alimente, deoarce dupa cateva pahare de vin demarcatia e inselatoare... iar fripte si dezosate seamana bine cu carnea de porc...
Oamenii de tip 4 (calitatea aII a, inferioara, carnea de vita). Intotdeuna fada, carnea de vita nu face decat sa hraneasca aparent ok trupul, fiind cateodata compromisul intre pui si porc. Pot exista parti mai bune si mai pretioase, muschiul, sau mai putin pretioase (talpa de vita batrana - asemanata din pacate de multe ori cu obrazul anumitor fete... mari - sic!?). Recomand consumul cu prudenta deoarece de-a lungul vietii (la raft) a trecut prin multe... condimente (alifii) si poate fi extrem de inselatoare. Merge cu orice.. atat cat te tine buzunarul. Iti poti folosi pisica (sau alt animal de incredere) pentru a testa cat de buna de consum este aceasta carne.
Oamenii de tip 5 (Calitatea aIV a, carnea de porc). Unii ar spune "porc esti, porc mananci". Nu se recomanda in general consumul. Oricum.. trebuie bine verificat de autoritatile competente chiar daca este considerat crescut pe langa casa omului. Prezinta numeroase riscuri... sa se arda fara sa stii, sa puta a stricat sau cel mai rau sa grohaie si sa manace rahat ca atunci cand era viu.
E consumat in general de necunoscatori, neavizati, nepasatori, nesimtiti sau decatre alti porci hamesiti de foame.
Oamenii de tip 6 (legumele) Sunt de obicei sanatoase (atentie ca exista insa si ciuperci otravitaoare). Nu aduc insa niciun fel de satisfactie la consum, nu merg cu nimic alcoolic, nici macar cu suc de dude. Le consumi pe post de umplutura, la regim sau post.
Nu am discutat aici de toate carnurile... exiata si fazan si broasca testoasa si laba de urs dar atentie.. si caine si sobolan. Fiecare dupa gusturi.. sunt mai rare si.. dupa ce ati citit cele de mai sus, am curajul sa afirma ca va veti gandi de doua ori la ceea ce puneti in farfurie sau in suflet. Nu am discutat de asemenea despre ... preparate... acele carnuri de proasta caliate in amabalaj fain.. nu le recomand... deoarece ca sa fie bune trebuie sa fie crud-uscare si maturate.. deci cu o varsta respectabila... nu va inghesuiti la PIEPT de pui... afumat sau salam de vara... pot face rau fara sa va dati seama de ce...
Finalizez aici scurta mea incursiune culinaro-fabulistica... astept eventuale comentarii si intrebari... s-ar putea sa mai revin.
Ciao
Prima casa... sa fiu oare primul client nemultumit?
Sunt dupa cum se vede se poate banui, un client al creditului Prima Casa. Sunt... sau imi dorec sa fiu. Sau mai bine zis incerc.
Ca orice roman, hotarat sa atenteze la veniturile lui pe urmatorii 30 de ani, si sa isi riste ceva "agoniseli", am deci ca.. acum e momentul. Tentative de cumparare a unei casa.. au mai fost. Ori nu mi-a placut, ori nu am am avut destui bani, ori am fost prea lenes sa fac pasul asta. Acum sunt decis. Ma mult.
Fara prea multe surle si trambite am cautat cuminte ofertele. Am gasit ceva interesant in asa numitul "Militari Residence". Constructia pare a fi buna, solida, si destul de ieftina pentru preturile actuale.
Mi-am cautat credit. Am apelat in paralel la 2 solutii (se pare, una mai nefericita decat alta). Un credit ipotecar la BCR (ales prin intermediul unei agentii de consultanta credite) si un credit Prima Casa la BRD (ales prin intermediul unui prieten care lucreza in banca si care m-a asigurat de toata bunavointa aceste banci)
Ce se cere... se cunoaste... am carat dosre cu acte pentru BCR si dosarele pentru BRD.
Locuinta e gata... nu are intrerupatoare si plinta.. dar asta nu prea se pune. Oricum spagile care au trebuit date nu vreu sa le descriu, deoarece, darea ca si luarea de mita este inca un delic in Romania, si cum nu am bani sa ung in continuare in baza acestei marturisiri as putea fi usor interogat. Oricum.. pregatiti bani daca va apucati de asa ceva... parerea mea e ca ar trebui cam 3000 de euro.
Acum am ajuns la capitolul cel mai interesant: creditul. Am facut evaluarea si am iesit ok. Am facut si dosarul financiar si iarasi sunt ok. Acum.... BRD ma pune in standby. Dureaza pana la 2 luni... ma informeaza domniile lor.
Intrebarea: Ce dureza 2 luni? Dosarul meu e clar si limpede. Si un copil de scoala primara isi poate da acordul pe el. Nu sunt probleme, nu exista ipoteci pe imobil sau teren, e imobil nou. Totul e perfect. Eu sunt curat ca lacrima. Am scapat de toate obligatiile fata de banci... chiar si de overdraft. Totul este aproape perfect. Mai putin colaborarea mea cu BRD.
Ieri la telefon consiliera de credit (de altfel foarte binevoitoare si cel putin aparent profesionista) imi spunea ca dureaza 2 luni din cauza Fondului de Garantare... Asta scria ieri si in Gandul. Aseara la Antena 3, un nene .. de la respectivul fond, povestea ca la ei sta dosarul 2 sau 3 zile.
CINE MINTE SI DE CE? Ce interesa au bancile sa nu dea acest credit si ce interes are nenea de la Fond sa minta cu nerusinare?
Imi reiau afirmatiile despre politica din Romania: e de ciocolata! Neprofesionistii se duc spre politica pentru ca nu pot face nimic in planul carierei personale. Nu toti, dar exceptiile nu fac decat sa confirme regula!
De acum.. cu capul inainte... sa vedem ce se intampla.. oricum va voi tine la curent cu toate pataniile creditarii fara pile mari in Romania. Si sper ca ultimul blog pe aceasta tema sa il scriu din noua casa.
Pana una alta.. stati departe de Prima Casa. Mai ales la BRD! Daca ma insel.. sunt dispus sa imi cer scuze in mod public. Dar daca nu ma insel, as avea toate sansele sa pierd niste banuti de avans.... ceea ce... cred ca ma va duce in instanta... si asta cu BRD-ul. Stie cineva un avocat bun.. sa le luam si pielea daca e cazul ?
Sa ne fie creditarea usoara si economia dezmortita!
Ca orice roman, hotarat sa atenteze la veniturile lui pe urmatorii 30 de ani, si sa isi riste ceva "agoniseli", am deci ca.. acum e momentul. Tentative de cumparare a unei casa.. au mai fost. Ori nu mi-a placut, ori nu am am avut destui bani, ori am fost prea lenes sa fac pasul asta. Acum sunt decis. Ma mult.
Fara prea multe surle si trambite am cautat cuminte ofertele. Am gasit ceva interesant in asa numitul "Militari Residence". Constructia pare a fi buna, solida, si destul de ieftina pentru preturile actuale.
Mi-am cautat credit. Am apelat in paralel la 2 solutii (se pare, una mai nefericita decat alta). Un credit ipotecar la BCR (ales prin intermediul unei agentii de consultanta credite) si un credit Prima Casa la BRD (ales prin intermediul unui prieten care lucreza in banca si care m-a asigurat de toata bunavointa aceste banci)
Ce se cere... se cunoaste... am carat dosre cu acte pentru BCR si dosarele pentru BRD.
Locuinta e gata... nu are intrerupatoare si plinta.. dar asta nu prea se pune. Oricum spagile care au trebuit date nu vreu sa le descriu, deoarece, darea ca si luarea de mita este inca un delic in Romania, si cum nu am bani sa ung in continuare in baza acestei marturisiri as putea fi usor interogat. Oricum.. pregatiti bani daca va apucati de asa ceva... parerea mea e ca ar trebui cam 3000 de euro.
Acum am ajuns la capitolul cel mai interesant: creditul. Am facut evaluarea si am iesit ok. Am facut si dosarul financiar si iarasi sunt ok. Acum.... BRD ma pune in standby. Dureaza pana la 2 luni... ma informeaza domniile lor.
Intrebarea: Ce dureza 2 luni? Dosarul meu e clar si limpede. Si un copil de scoala primara isi poate da acordul pe el. Nu sunt probleme, nu exista ipoteci pe imobil sau teren, e imobil nou. Totul e perfect. Eu sunt curat ca lacrima. Am scapat de toate obligatiile fata de banci... chiar si de overdraft. Totul este aproape perfect. Mai putin colaborarea mea cu BRD.
Ieri la telefon consiliera de credit (de altfel foarte binevoitoare si cel putin aparent profesionista) imi spunea ca dureaza 2 luni din cauza Fondului de Garantare... Asta scria ieri si in Gandul. Aseara la Antena 3, un nene .. de la respectivul fond, povestea ca la ei sta dosarul 2 sau 3 zile.
CINE MINTE SI DE CE? Ce interesa au bancile sa nu dea acest credit si ce interes are nenea de la Fond sa minta cu nerusinare?
Imi reiau afirmatiile despre politica din Romania: e de ciocolata! Neprofesionistii se duc spre politica pentru ca nu pot face nimic in planul carierei personale. Nu toti, dar exceptiile nu fac decat sa confirme regula!
De acum.. cu capul inainte... sa vedem ce se intampla.. oricum va voi tine la curent cu toate pataniile creditarii fara pile mari in Romania. Si sper ca ultimul blog pe aceasta tema sa il scriu din noua casa.
Pana una alta.. stati departe de Prima Casa. Mai ales la BRD! Daca ma insel.. sunt dispus sa imi cer scuze in mod public. Dar daca nu ma insel, as avea toate sansele sa pierd niste banuti de avans.... ceea ce... cred ca ma va duce in instanta... si asta cu BRD-ul. Stie cineva un avocat bun.. sa le luam si pielea daca e cazul ?
Sa ne fie creditarea usoara si economia dezmortita!
luni, 27 iulie 2009
Raspunsul autoritatilor.
Asa cum am promis in postarea anterioara revin cu cateva precizari.
Nu stiu daca postarea mea pe blog a influentat intr-un fel sau altul organele de drept. Mailul meu cu legatura la acest blog nu stiu daca a ajuns la domna Ministru, prin intermediul blogului domniei sale. M-a bucurat insa faptul ca, la cateva zile au aparut cateva masuri, odata cu vizita Doamnei Ministru in acea zona, pe care o putem numi de acum "zona defavorizata"!
Controale ministeriale si controale ale ANPS si ANSVSA.
Oricum FELICITARI! Se vede macar buna intentie!
Nu stiu daca postarea mea pe blog a influentat intr-un fel sau altul organele de drept. Mailul meu cu legatura la acest blog nu stiu daca a ajuns la domna Ministru, prin intermediul blogului domniei sale. M-a bucurat insa faptul ca, la cateva zile au aparut cateva masuri, odata cu vizita Doamnei Ministru in acea zona, pe care o putem numi de acum "zona defavorizata"!
Controale ministeriale si controale ale ANPS si ANSVSA.
Oricum FELICITARI! Se vede macar buna intentie!
sâmbătă, 18 iulie 2009
Back in Romania. Da.. stiu, nu am mai scris de mult. De fapt am crezut ca voi abandona blogul. E prea multa munca la job si multa munca si acasa. Dar s-a intamplat sa imi fie din nou de folos.. poate.
Asadar.. sunt la mare. Am venit la Liberty Parade. Am ajuns in Venus de data asta. De data asta... Da. Anul trecut, la Creamfields, am fost la Saturn. La unul dintre hotelurile de 2** ale unei firme... THR Marea Neagra. Si a fost muuuuulta mizerie. Cocina... miros de urina, baie plina de gandaci, camera plina de paianjeni si igrasie... Si in plus la 7 dimineata o tigancusa batea cu picioarele in usa sa ia gunoiul...
Bun.. am venit la Venus.... Am gasit cazare pe un site http://www.turistinfo.ro/venus/cazare-venus/hotel_anca_irina-c44074.html ). Era perfect! Baie curata.. oaza de verdeata, frigider si televizor.. 100 RON pe noapte. Un pret foarte ok. Am facut rezervare. Duduia de la receptie a fost uimita de entuziasmul meu. Abia cand am ajuns aici am inteles de ce...
Am intrat in camera.. un miros de vechi si de mucegai m-a trantit la pamant. Baia... un mare dezastru! Nicio legatura cu pozele. Camera... parca intrasem in arhiva... undeva prin anii 85-86. Frigider sau televizor.... pai ce ne trebuie daca in 85 mancam in regim de cantina si tv aveam 3 ore pe zi. Inutil.
Pereti oarecum reparati, dar peste mizerie... paienjeni, carpete imputite. Lipsa bec la o veioza.. o priza nu merge... JEG, MIZERIE, TIGANIE, NEPASARE.... Pacat de constructie... ce bani ieseau din ea...
Cobor la receptie... sa platesc... vad pe caietul de rezervari... sunt trecut cu 100 RON.. ca am rezervat de o saptamana. Spre coada listei sunt si la 150RON... eh.. a fost inghesuiala. Mi se cer bani pentru parcare si taxa de statiune. NU MI SE DA CHITANTA, FACTURA, SAU NICIUN ALT DOCUMENT. HOTIIIIIIII!
Intreb de frigider, de TV. Imi spune ca sunt contra cost si numai la etajul 1. (probabil acolo sunt si becuri, si perele la dus, si o minima curatenie, si usi care se inchid). Acolo probabil sunt cele 2**. La mine la etaj ... e nor.. nu se vede nici o stea.
Devin plictisitor.... pe scurt (vezi pozele din final):
- e program de apa calda afisat pe usa.
- e mizerie
- e dezinteres
- am platit parcarea 2 zile, dar a doua zi nu mi-am mai gasit locul in parcare
- sunt toate insectele posibile in camera, pe jos, pe la colturi, pe pereti (vii sau relicve)
- totul este din anii 80. Mai putin varul... e de vreo 5 ani... oricum mai nou
- se opreste din cand in cand si apa calda si apa rece. totul e sa nu prinzi acea perioada sub dus.
- niste cunostinte, venite odata cu mine au facut scanal si patronul i-a mutat la celalat hotel.. Irina (eu stau la Anca). Acolo aveau frigider si tv. Altceva... nicio diferenta.
- cat scriam pe blog m-a muscat un purice din mocheta.
Aceasta postare o voi trimite ca link unui responsabil din ministerul turismului. Va voi tine la curent cu ce se intampla.
Ma duc sa ma plimb... e aer curat!
P.S. In afara de vreo 3 hoteluri, Venusul e o mare cocina. Si nu incercati sa mancati la autoservirile din statiune... e aproape toxic... va spun ca specialist in domeniu.
Usa baii pe interior
Noptiera ceausista
Coltul camerei
Alt colt... igrasie si infiltratii
Poza comunista de deasupra patului... de remarcat masina din fata hotelului
Camera... pacat ca aparatul nu are miros
Priza din baie... si oglinda.. si faianta sarita
.... mizerie
Rezervorul de wc...
Cada de dus... cu sifonul aproape infundat
Hartia igienica :)) Din epoca de aur...
Dusul care curgea prin toate partile... atuci cand avea apa...
Camera... in poza nu se vede bine realitatea...
Chiuveta
Draperii imbacsite si care stau sa cada
Lampa fara bec...
Holul infect...
Balconul... sta sa pice...
Programul de apa calda, pe usa in interior
Baie.. mizerabila
Dusul...
Tot baie...
Asadar.. sunt la mare. Am venit la Liberty Parade. Am ajuns in Venus de data asta. De data asta... Da. Anul trecut, la Creamfields, am fost la Saturn. La unul dintre hotelurile de 2** ale unei firme... THR Marea Neagra. Si a fost muuuuulta mizerie. Cocina... miros de urina, baie plina de gandaci, camera plina de paianjeni si igrasie... Si in plus la 7 dimineata o tigancusa batea cu picioarele in usa sa ia gunoiul...
Bun.. am venit la Venus.... Am gasit cazare pe un site http://www.turistinfo.ro/venus/cazare-venus/hotel_anca_irina-c44074.html ). Era perfect! Baie curata.. oaza de verdeata, frigider si televizor.. 100 RON pe noapte. Un pret foarte ok. Am facut rezervare. Duduia de la receptie a fost uimita de entuziasmul meu. Abia cand am ajuns aici am inteles de ce...
Am intrat in camera.. un miros de vechi si de mucegai m-a trantit la pamant. Baia... un mare dezastru! Nicio legatura cu pozele. Camera... parca intrasem in arhiva... undeva prin anii 85-86. Frigider sau televizor.... pai ce ne trebuie daca in 85 mancam in regim de cantina si tv aveam 3 ore pe zi. Inutil.
Pereti oarecum reparati, dar peste mizerie... paienjeni, carpete imputite. Lipsa bec la o veioza.. o priza nu merge... JEG, MIZERIE, TIGANIE, NEPASARE.... Pacat de constructie... ce bani ieseau din ea...
Cobor la receptie... sa platesc... vad pe caietul de rezervari... sunt trecut cu 100 RON.. ca am rezervat de o saptamana. Spre coada listei sunt si la 150RON... eh.. a fost inghesuiala. Mi se cer bani pentru parcare si taxa de statiune. NU MI SE DA CHITANTA, FACTURA, SAU NICIUN ALT DOCUMENT. HOTIIIIIIII!
Intreb de frigider, de TV. Imi spune ca sunt contra cost si numai la etajul 1. (probabil acolo sunt si becuri, si perele la dus, si o minima curatenie, si usi care se inchid). Acolo probabil sunt cele 2**. La mine la etaj ... e nor.. nu se vede nici o stea.
Devin plictisitor.... pe scurt (vezi pozele din final):
- e program de apa calda afisat pe usa.
- e mizerie
- e dezinteres
- am platit parcarea 2 zile, dar a doua zi nu mi-am mai gasit locul in parcare
- sunt toate insectele posibile in camera, pe jos, pe la colturi, pe pereti (vii sau relicve)
- totul este din anii 80. Mai putin varul... e de vreo 5 ani... oricum mai nou
- se opreste din cand in cand si apa calda si apa rece. totul e sa nu prinzi acea perioada sub dus.
- niste cunostinte, venite odata cu mine au facut scanal si patronul i-a mutat la celalat hotel.. Irina (eu stau la Anca). Acolo aveau frigider si tv. Altceva... nicio diferenta.
- cat scriam pe blog m-a muscat un purice din mocheta.
Aceasta postare o voi trimite ca link unui responsabil din ministerul turismului. Va voi tine la curent cu ce se intampla.
Ma duc sa ma plimb... e aer curat!
P.S. In afara de vreo 3 hoteluri, Venusul e o mare cocina. Si nu incercati sa mancati la autoservirile din statiune... e aproape toxic... va spun ca specialist in domeniu.
Usa baii pe interior
Noptiera ceausista
Coltul camerei
Alt colt... igrasie si infiltratii
Poza comunista de deasupra patului... de remarcat masina din fata hotelului
Camera... pacat ca aparatul nu are miros
Priza din baie... si oglinda.. si faianta sarita
.... mizerie
Rezervorul de wc...
Cada de dus... cu sifonul aproape infundat
Hartia igienica :)) Din epoca de aur...
Dusul care curgea prin toate partile... atuci cand avea apa...
Camera... in poza nu se vede bine realitatea...
Chiuveta
Draperii imbacsite si care stau sa cada
Lampa fara bec...
Holul infect...
Balconul... sta sa pice...
Programul de apa calda, pe usa in interior
Baie.. mizerabila
Dusul...
Tot baie...duminică, 10 mai 2009
Romanii
Plec de la acest subiect, deoarece, fiind la cativa pasi de tara, fiecare interactiune cu cei aflati aici in jurul meu ma face sa imi aduc aminte ca sunt totusi roman... Nu incerc sa acopar totul... incerc sa aduc doar cateva idei despre cum suntem noi vazuti si mai ales cum ne vedem noi atunci cand trecem dincolo de Nadlac, sper vest....
Suntem europeni... vad asta ca pe o salvare pentru noi romanii, daca nu am fi fost europeni eram priviti exact ca indienii... pacat de ei ca sunt destepti... dar vin de prea deprte. Acest lucru ne pune insa si in dezavantaj. Multi din cei de aici au tendinta, probabil din impunerea interioara de non-discriminare, de a ne privi drept egali. Ori noi nu suntem egalii lor. Avem plusuri si miusuri, dar care nu se pot compensa pentru echilibrarea acestei balante. Avem minte. CORECT. Dar cu minti din pacate in romania suntem putini si neimplicati. Ce au ei? Putere de munca si lipsa de complexe. Avem o oarecare statornicie. DE ACORD. Dar acesta statornicie a romanilor este necunoscuta occidentalului pentru care "roman" insemna mai degraba "tigan nomad", asezat in corturi sau pus pe gainarii pe langa orasele mari ale europei.
Ce nu avem... nu avem conducatori... vorbeam de unazi cu un amic, om cu oarecare pretentii intelectuale. Si el plecat pentru moment din tara. Toti ne dorim sa fie mai bine in Romania. Sa ajutam fiecare dupa priceperea si puterile noastre tara asta. Dar cum? A face politica in romania este o mare gresala. Este o compromitere profesionala in primul rand, deoarce toti neavenitii ajung sa iti deschida dosarul si sa iti urmareasca fiecare miscare facuta in viata. Si nimeni nu e perfect. Am putea ajuta din esalonul doi... dar nici de aici nu se poate. Nu avem bani suficienti pentru a ajunge aici. Si nici prin munca nu se prea pot scoate banii...
Sa revenim insa la subiect... cine suntem noi romanii. Pentru ei... suntem mana de lucru ieftina si extrem de bine calificata, ordonata si totusi europena. Suntem solutia de compromis intre un vest european si un asiatic. Cine sunt ei pentru noi... seful de mult bun simt care stie sa aprecieze efortul nostru, sef dupa care in tara am tanjit atat timp...
Ce nu stim noi? Nu ne cunoastem adevarata valoare. Si din pacate nici adevarata putere. Neimplicarea este de fapt o slabiciune a celor buni in cazul romanilor. In cazul vest europenilor este dovada a altor slabiciuni, precum necunoasterea.
Sunt trist... sunt trist ca am plecat din tara pentru o perioada scurta de timp numai ca sa imi pot reveni financiar, si pentru a reveni apoi in munca mea la un patron multimiliardar dar care este subminat de incompetenta unora dintre angajati.
Sunt trist... pentru ca imi lipsesc gunoaiele bucurestilor, galagia si viata de est european. Si da.. stiu .. sunt fraier din acest motiv. Dar asta sunt.
Suntem europeni... vad asta ca pe o salvare pentru noi romanii, daca nu am fi fost europeni eram priviti exact ca indienii... pacat de ei ca sunt destepti... dar vin de prea deprte. Acest lucru ne pune insa si in dezavantaj. Multi din cei de aici au tendinta, probabil din impunerea interioara de non-discriminare, de a ne privi drept egali. Ori noi nu suntem egalii lor. Avem plusuri si miusuri, dar care nu se pot compensa pentru echilibrarea acestei balante. Avem minte. CORECT. Dar cu minti din pacate in romania suntem putini si neimplicati. Ce au ei? Putere de munca si lipsa de complexe. Avem o oarecare statornicie. DE ACORD. Dar acesta statornicie a romanilor este necunoscuta occidentalului pentru care "roman" insemna mai degraba "tigan nomad", asezat in corturi sau pus pe gainarii pe langa orasele mari ale europei.
Ce nu avem... nu avem conducatori... vorbeam de unazi cu un amic, om cu oarecare pretentii intelectuale. Si el plecat pentru moment din tara. Toti ne dorim sa fie mai bine in Romania. Sa ajutam fiecare dupa priceperea si puterile noastre tara asta. Dar cum? A face politica in romania este o mare gresala. Este o compromitere profesionala in primul rand, deoarce toti neavenitii ajung sa iti deschida dosarul si sa iti urmareasca fiecare miscare facuta in viata. Si nimeni nu e perfect. Am putea ajuta din esalonul doi... dar nici de aici nu se poate. Nu avem bani suficienti pentru a ajunge aici. Si nici prin munca nu se prea pot scoate banii...
Sa revenim insa la subiect... cine suntem noi romanii. Pentru ei... suntem mana de lucru ieftina si extrem de bine calificata, ordonata si totusi europena. Suntem solutia de compromis intre un vest european si un asiatic. Cine sunt ei pentru noi... seful de mult bun simt care stie sa aprecieze efortul nostru, sef dupa care in tara am tanjit atat timp...
Ce nu stim noi? Nu ne cunoastem adevarata valoare. Si din pacate nici adevarata putere. Neimplicarea este de fapt o slabiciune a celor buni in cazul romanilor. In cazul vest europenilor este dovada a altor slabiciuni, precum necunoasterea.
Sunt trist... sunt trist ca am plecat din tara pentru o perioada scurta de timp numai ca sa imi pot reveni financiar, si pentru a reveni apoi in munca mea la un patron multimiliardar dar care este subminat de incompetenta unora dintre angajati.
Sunt trist... pentru ca imi lipsesc gunoaiele bucurestilor, galagia si viata de est european. Si da.. stiu .. sunt fraier din acest motiv. Dar asta sunt.
Primul post
Nu știu dacă cineva va ajunge vreo data sa citească ceea ce scriu aici, nu știu dacă era sau nu necesar acest blog, cuiva, în afara de mine, cred insa ca o expunere coerenta sau mai puțin coerenta a unor idei, bune sau proaste, vor fi de folos.
Este un prim blog... vor urma si altele, pe teme mult mai clare. Deocamdata este doar o incercare a unui incepator in acest domeniu.
Este un prim blog... vor urma si altele, pe teme mult mai clare. Deocamdata este doar o incercare a unui incepator in acest domeniu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)