Se afișează postările cu eticheta aberatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aberatii. Afișați toate postările

luni, 31 august 2009

Alt post aiurea!

Am ceasul dat inainte? Cum 31? Ploua afara si e fain? Cum august! Vreau sa fie 1 septembrie! Of... lasa ca e maine!
Ok. In afara faptului ca ceasul meu e ca deobicei cu ceva minute inaite azi o sa ma grabesc un pic si o sa fiu cu un anotimp inainte.
Asadar azi e toamna! Ce frumos :)! Cand eram copil invatatoarea ne spunea ca toamna e anotimpul rodniciei, se coc merele, gutuile, se strang recoltele, se umplu hambarele. A.. si via! Se culege via. Se face mustul! Ceva mai tarziu am aflat si ca fermentarea mustului conduce la rezultate miraculoase. Vinul! Pasul urmator... prunele! Un fruct nesemnificativ atunci cand este consumat proaspat si dataror de aripi, pentru unii, atunci cand din ele este obtinut prea cunoscutul distilat (sau bidistilat). Scoala tehnologica ulteriaora mi-a imbogatit cunostintele cu faptul ca ne putem bucura si de culesul porumbului. Si nu, nu pentru malai, ci tot in scopul de aplicatie a distilarii.
Prea mult alcool!
Am citit zilele trecute ca in noiembrie avem alegeri! De presedinte! Alta campanie, alti bani aruncati, alte emisiuni stupide si interminabile, alte minciuni! Oricum nu cred ca ma voi duce la vot. Nu cred ca ma voi duce pentru ca am impresia ca ai nostri politicieni sunt fara speranta. Nu vor, nu stiu si nu actioneaza. Sa facem insa o asociere... alegeri in noiembrie. Vin brumariu la birtul din sat. Vin nou! Ieftin si numai bun de cumparat pentru sefii locali de partid. Duminica sateanul roman e la birt! Asadar il imbatam si voteaza cu ai nostri... Oricum... abia si-a luat banii pe porumb si pe grau... abia a facut tuica... deci inca e vesel. De buget au tinut cei de sus... sa nu se vada prabusirea. Boc... asa mic cum e el a facut minuni in politica. Omul simplu vede ca vine pensia, si ca inca mai lucreaza vreo doi blegi in primarie (blegi... fara referire la PSD). Deci e bine. "Daca marinalrul mai da si un vin rubiniu si un pahar de tuica... pe el in votez. Doar traiesc bine"... pe moment! "Si pe cine as vota...?" Avem din cate stiu eu, un marinar, un bleg, un tigan, un nebun, un infumurat, un netot si un tampit! Cam astea sunt optiunile. (Cu un pic de realism, la ultimul titlu pot aspira, de fapt, cam toti candidatii.) Cum in afara povestilor cu Pacala si Nastratin Hogea, neamul romanesc nu apreciaza personajele caricaturale, ne ramane sa votam cu Popey si sa o lasam in continuare la carma voiajului romanesc pe Olive! Si ca in orice desen animat, orice traznaie de a lui Olive, fie ca e vorba de scapatul pianului pe scari, fie ca e se baga in gura leului, fi a orbanului, va fi repede corectata de bravul marinar.
Am ajuns sa fac politica! Ce urat!
E o toamna frumoasa si imbelsugata. Belsug la politia romana, care mi-a ras doua amenzi de circulatie in 7 zile... si belsug si la mine, care, se pare, ca daca mai am un pic de noroc voi celebra ziua si pomana. Deci in septembrie... adio munca.. ma fac pomanagiu. Pomanagiu ca intreaga societate in care traiesc. Ce? Sa spun ce gandesc despre societate? O societate a non valorilor, a hotilor, a lenesilor si pomanagiilor. O societate a looserilor infumurati, a mincinosilor, o societate a profitorilor si caricaturilor umane. O societate a nesmtirii si a necunoasterii poleita cu materie maro, urat mirositoare! Asta asa.. pe scurt!
Bunul simt, autoevaluarea, prietenia, adevarul si omenia sunt termeni de mult uitati, si care capata in limbajul unora sensuri apropiate de a notiunii de fraier.
Nu ne vom schimba. Sunt constient ca as duce o lupta cu morile de vant. Nu merita cei pentru care as lupta sa imi irosesc timpul si nervii. Am putini prieteni. Cel mai bun prieten e Toto, pisica alor mei! Nu comenteaza si stie ce (si unde!) are voie sa faca si ce nu. Restul prietenilor. Prefer sa nu comentez, pentru ca si cei buni si cei rai s-ar recunoaste mult prea direct in acest post.
Astept sa trec peste tot.
Toate trec.
Am o noua zi... o noua luna, un nou anotimp!
Anotimp al rodniciei. Totul se va naste, va trai si va muri. Totul s-a nascut, a trait si a murit! Totul se naste, traieste si moare!
Indecizie, consrangeri? Un sut in fund, un pas inainte! Merg mai departe! Ma cunosc, ma recunosc! Sunt eu! NU ma schimb, doar evoluez. NU ma inchid in mine, doar cunosc lumea!
Aiurea post? Nu!
Bafta maxima! Celor care vreau eu!

P.S. Astept comentarii! Sunt utile si constructive chiar si cele negative.

marți, 18 august 2009

Impresii

Impresii... a-ti face o impresie... a fi impresionat.
Ce inseamna toate astea.
Intri in posesia unui nou obiect. Ai impresia ca e bun. La urma urmei e o marca... redutabila. Este nemtesc. Uite scrie Germany pe el. A.. dar mai scrie ceva. Sa citim tot.... Designed in Germany. Made in Vietnam. Ups... deja a sarit un buton putin in afara. Designul ma-si!
De fapt... nu e vina designului... e vina prietenului. Care dand impresia ca se pricepe, a vrut sa iti formeze o impresie pozitiva despre respectivul obiect.

Lucrez de vreo 4 ani de zile cu un om despre care am avut impresia ca e un om ok. A fost o impresie. De dimineata vorbesc la telefon... suntem oarecum parteneri de afaceri. Omul inecpe sa urle la mine ca din gura de sarpe cum ca nu stiu ce hartii nu i le-am dat. Le avea pe mail de vreo 2 luni. Le-a gasit. Nu a stiut sa isi cera scuze. Deja are o lista lunga si intortocheata in care ii pomenesc pe cei genetic apropiati lui in situatii mai mult sau mai putin pornografice. Trecem si peste asta.

De unazi vorbeam cu un prieten. Imi facea impresia ca e norrmal... si cu o judecata extrem de rationala. Dupa cum se stie barfele intre barbati sunt mult mai interesante decat cele intre doamne. Scurte si la obiect. Individul a vrut sa imi lase impresia, despre o cunostinta comuna, cum ca neserios, distrus, sclav... si alte atribute (de cartier) asemenea celor mentionate. Bineinteles ca nu am plecat urechea si am facut testarile mele. Cine s-a discreditat... impresarul... :)

Asadar ce inseamna impresia. Impresia inseamna ca nu esti tu, ca persoana valida, capabil sa iti formezi o parere si te lasi dus de nas de alti dobitoci, asemeni tie, pentru a nu iti risca pielea de prea mare valoare si a intelege ce si cum se intampla de fapt.

Eu zic sa lasam impresiile jos! Si sa trecem la treaba!

vineri, 14 august 2009

Succes catre nimic

"Merg pe strada, tacut si posac/Nu stiu ce sa fac..." ... versurile acestea mi le aduceam aminte de dimineata in drum spre jobul... de zi cu zi. Evoluez zilnic, spre ceva ce nu imi doresc sa fiu. Sunt o rotita din tot acest sistem deloc exclusivist. Sunt plictisit de mine. Vreau alt eu. Probabil ca in alta situatie as fi spus ca vreau sa plec din tara, vreau sa imi schimb jobul, vreau sa ma perfectionez... probabil as fi zis ca sunt nemultumit de mine.
De cateva zile gandesc (doar de cateva zile... a venit probabil momentul sa recunosc... nu?). Merg de ceva timp pe un drum batatorit. Imi place stabilitatea. Am un job in care am o oarecare incredere, am o situatie care imi permite dezvoltarea, am si prieteni si dusmani. Si pe vechiul principiu... sper ca cel de sus sa ma fereasca de prieteni... de dusmani... sper sa ma descurc sa ma feresc singur.
Aberez. Am inceput sa scriu probabil pentru a imi descarca starea conflictuala care urla in mine. Batalia dintre un ego vechi, cuminte, calm, interiorizat si un ego nou, un ego pe care il cladesc pentru a nu ma mai lasa sa cad in abisuri din care sa ies greu la lumina, dupa care sa ma arunc din nou, de buna voie in prapastii si mai mari.
Evaluez. Evaluez ce se intampla in jurul meu. Sunt egocentric. In jurul meu graviteaza o intreaga lume. O lume prin care am crezut ca va trece o cometa si o va reorganiza. Cometa a fost insa un meteorit... a picat stins si ars ca multi alti meteoriti nevrand parca sa se aprinda. Fiecare dintre acesti meteoriti fac acum parte din mine. M-au cladit, m-au intarit, dar nu m-au reorganizat. Tintesc spre stele cazatoare. Nu stiu daca chiar imi doresc o cometa sau vreau doar, cu steaua mea cazatoare sa intru intr-o alta galaxie. Stiu ca pot. Stiu ca pot mai mult. Mult mai mult. Stiu ca nu trebuie sa urmaresc tot timpul un soare. Stiu ca imi trebuie o scanteie sa ma aprind.. sa fiu chiar eu un soare. Si totusi.. am asteptat atata timp o cometa, cand orice meteorit ma poate aprinde si imi poate indica un anume tip de succes.. fie el personal sau profesional.
Ma revolt. Impotriva mea. Urlu, ma bucur, plang.. in interior. Lucrez la masca exterioara. Ups... a mai dat o lacrima... sa acoperim repede sa nu se vada. Nu trebuie sa se vada ca sunt om. Sunt o viitoare stea. Ma revolt din nou. Iar se fisureaza masca. Iar trebuie sa revin asupra ei. Imi pierd stalucirea sau sunt doar un om?
Ma calmez. He-he... e xanaxul de dimineata... deja isi face efectul... sau a fost ranitidina? Si toata starea mea era.. de la stomac. Sa fie de la bauta de aseara? Cred! De la asta trebuie sa fie! M-am facut ca porcul... cred ca am baut 2 litri ... de limonada... si limonada nu te ia de cap.
Sunt dezamagit. Ca aseara nu am baut si ca xanaxul nu se da la liber ca ranitidina... poate asa as deveni nepasator... as deveni mai om.. mai calm.. fara aspiratii, fara dorinte si constient ca soarta nu poate fi infranta prin propriile puteri.
Sunt prozaic... da... adica scriu proza... ce nu e corect? Ce ar mai fi sa scriu toate tampeniile astea in versuri. Ar fi plictistor pentru ca ar avea rima si ar fi placut... nu ar zgaria atentia nimanui. Sa sa fi facut verusri albe. Multi neinstruiti s-ar fi chinut sa la gaseasca "catarea", si nereusind ar fi fost dezamagiti.
Caut o cometa... sau o planeta... sau un meteorit de care sa ma izbesc cu putere! Comeeeeetoooo.... Planetoooooo........ Meteorituleeeeee........ Sa ma trazesc la realitate! Nu poate fi realitatea atat de cruda! Da! Am gasit!...............
Au.. capul!!! Au peretele!!!