Probabil ca randurile scrise de mine pe blog par o refulare. Ei bine... asta si sunt! Tendintele de a-mi pune in aplicare cunostintele solide de chimie in scopul curatirii umanitatii de anumite javre, incerc sa mi le stapanesc prin refulari literare. Si imi pastrez calmul.
Ma voi referi la un domeniul pe care il cunosc.. si imi e din ce in ce mai frica de ceea ce pot afla de la o zi la alta ...
Voi spune, asadar, cateva cuvinte despre inadaptabilitatea sau incompatibilitate stiintifica. (termen pompos, ca sa nu zic dobitocenia). Experienta acumulata si lucrul in diferite echipe de cercetare, atat la noi, cat si pe taramuri mai stabile si profunde, imi permit o comparatie oarecum obiectiva. Asadar...
Profesorul (sau cercetatorul) occindental.... Om intre 2 varste, bun coordonator, citit (si altceva decat ultimile carti de specialitate), cu care poti intretinere o discutie si in afara domeniului sau de competenta. Se bazeaza mult pe colaboratori, carora le acorda o mare incredere. Da dovada de responsabilitate stiintifica, isi sustine afrimatiile si isi isi demonstreza valoarea prin lucrari publicate .. cate 1 sau 2 pe an, in volume sau reviste recunoscute ca valoare.
Profesorul (...) roman. De obicei pe moarte... datorita exceselor facute la fiecare chermeza a studentilor si intalnirile de catedra degenerate in baute crancene. Varsta nu este importanta, deoarece abia peste cativa ani, cand varsta i se va masura intr-un numar cu 3 cifre, va reusi sa isi aduca aminte macar una dintre ele. Este un foarte bun coordonator al muncii in echipa si te stimuleaza prin barfe la adresa colegului de catedra sau a colegului de grupa. Oricum... foloseste principiile lui Murphy, astfel incat daca cumva ceva ti-a reusit el va reusi la randul lui sa demonstreze ca ai gresit undeva. Dicutiile pe care le poti purta se refera la viata dintre cele doua razboaie... si eventual la studenta de anul 2 de care s-a indagostit in 1950 cand se afla la inceputul carierei..."ce vremuri!"
Ca si profesorul occindental se bazeaza multi pe colaboratori. Ii foloseste insa pentru a le fura ideile si a si le insusi, sustinandu-si astfel colosul cu picioare de lut - faptul ca a reusit sa ajunga profesor odata cu Petre Roman, imediat dupa revolutie.
Responsabilitatea stiintifica a profesorului nostru tine pana la iesirea din sala de curs sau laborator, de fapt pana uita ipoteza sustinuta... si isi insueste cu usurinta ipoteza studentei blonde de anul 4, numai pentru ca acesta are ochi albastri (si cu totii stim ca albastrul se datoreaza minei de pix, supta cu ardoare de sudenta pe bancile facultatii).
Lucrarile publicate de respectivul cadavru didactic sunt de obicei multe la numar... incep de obicei cu un studiu asupra efectului razelor de luna asupra socialismului stiintific si se termina cu o adevarata enciclopedie, un studiu in X volume, impresionant, dar obtinut de fapt prin traducerea nefericta a unor carti de mult depasite ale scolii occidentale.
Departe de mine gandul sa generalizez. Exista si PROFESORI, oameni carora le spun "Jos Palaria!" Prea putini insa!
In conditiile date, sustin ipotezele conform carora scoala romaneasca este de un mare cacat. Aglomerata cu un numar de ore inutil, facut doar ca sa poata sustine un arbore profesoral incopetent in mare parte si mult prea stufos. Cadrele didactice tinere nu sunt sustinute, ci chiar acuzate ca vor schimbare (tinere =40 ani... sa fim intelesi). Nu se formeaza oameni de calitate, ci doar lichhele, care stiu sa pupe oriunde fara pic de scarba pentru a-si atinge scopurile.
Rusine! Sper ca aceasta criza sa desfiinteze macar jumatate din universitati si posturile aferente si sa vad someri pe cei care meritau sa fie someri de ani de zile...
Anramburico... treci la spalat podele! Atat poti presta!
Cu stima.. un fost student idealist!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu