Pentru cine nu ma cunoaste inca, am pretentia (absurda, uneori, chiar si din punctul meu de vedere) de a ma considera un om de stiinta. Sau o parte dintr-un viitor om de stiinta. Cu s-ar spune... partea tanara si increzatoare, partea care inca face cercetare din dorinta de a descoperi, nu din dorinta de a face bani. Stiu.. e o mare prostie si o mare absurditatea pentru majoritatea.
Sa revenim... dorinta mea pot spune ca este extrem de bine concretizata. Muncesc, lucrez, trebaluiesc, pun osu'... sau cum vreti sa mai spuneti... la cercetarea de dragul descioperirii. Bani? Ce imi trebuie. Eu traiesc cu aer si cu idei...
Munca innobileaza pe om. Prefer insa sa fiu nobil prin sangele albastru mostenit, decat prin innobilarea dobandita.
Am vorbit mult in blogurile trecute, stiu. Nici reclama la "mine" nu vreau sa fac aici. Urasc politica.. insa transmit un strigat in spatiu (nu transmit in eter sau in vazduh pentru ca eterul inhalat face rau, si vazduhul pare un cuvand dac... si dupa cum stim.. dacii si-au cam luat-o). Atentie prezidetiabililor si politicienilor de doua parale... fara stiinta, cercetare si invatamant o sa fie si generatiile urmatoare tot cam ca voi... vanitosi si inculti.
Nu-i asa, Florine? Astept comentariu tau... poate scrii ceva mai ok... eu nu vreau sa ma mai pronunt !
Drum bun catre nicaieri, domnilor politiceni!
luni, 2 noiembrie 2009
Premiile "Blog de oro"
Desi cu ceva intarziere public si eu la randul meu acest "joculet" pe care l-am primit de la Irina (sau Mirela?) (http://irinamirela.blogspot.com/), o tipa al carei blog l-am "rasfoit" cu placere.
Nu am facut inca o lista a core 10 bloguri pe care le voi linkui. Voi reciti zilele acestea blogurile catorva prieteni si voi face trimiterile aici. Cu o oarecare parere de rau pot spune ca majoritatea prietenilor suntem "realisti" multi evitand exprimarea in scris, unii dintre ei chiar necunoscand scrisul de mana cu alte litere decat cele utilizate in ecuatiile matematice si formulele contabile.
Am oricum ceva bloguri in minte.. le voi reciti si alinia.. sau pune la zid aici.
Multumesc Mirela (sau Irina?)!
Cum e cu acest joculet? Exista niste reguli, la care, pretentios fiind, va rog sa va "aliniati". iata care sunt acestea:
1. Să-l afişezi pe pagina ta
2. Să afişezi link-ul celui ce te-a premiat
3. Să dai premiul mai departe la 10 persoane
4. Să anunţi premianţii, printr-un comentariu! (Vor observa aici, cu siguranţă)
5. Să te bucuri de el!
De mentionat ca tipa nu m-a anuntat printr-un comentariu, deci nu a respectat regulile jocului. Apropos.. va place spam-ul ?
P.S. De Paste sarbatorim cu un miel! Scuze, Irina!
Nu am facut inca o lista a core 10 bloguri pe care le voi linkui. Voi reciti zilele acestea blogurile catorva prieteni si voi face trimiterile aici. Cu o oarecare parere de rau pot spune ca majoritatea prietenilor suntem "realisti" multi evitand exprimarea in scris, unii dintre ei chiar necunoscand scrisul de mana cu alte litere decat cele utilizate in ecuatiile matematice si formulele contabile.
Am oricum ceva bloguri in minte.. le voi reciti si alinia.. sau pune la zid aici.
Multumesc Mirela (sau Irina?)!
Cum e cu acest joculet? Exista niste reguli, la care, pretentios fiind, va rog sa va "aliniati". iata care sunt acestea:
1. Să-l afişezi pe pagina ta
2. Să afişezi link-ul celui ce te-a premiat
3. Să dai premiul mai departe la 10 persoane
4. Să anunţi premianţii, printr-un comentariu! (Vor observa aici, cu siguranţă)
5. Să te bucuri de el!
De mentionat ca tipa nu m-a anuntat printr-un comentariu, deci nu a respectat regulile jocului. Apropos.. va place spam-ul ?
P.S. De Paste sarbatorim cu un miel! Scuze, Irina!
luni, 14 septembrie 2009
Cum sa iau chirie funiei de ceapa ?
Am venit oarecum pregatit, cu aceasta postare, salvata pe stick deoarece era scrisa in mare parte din weekendul care a trecut. Telefoanele date in dimineata asa m-au facut sa o corectez oarecum... deoarece.. surprizele continua.
Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dorit acum putin timp, cu ardoare de neexplicat, sa devin debitor al unei banci roamnesti (cu numele) pentru a-mi achizitiona un parlit de loc, numai al meu, pentru care sa nu trebuiasca sa platesc chirie si care sa il fi obtinut cu sudoarea fruntii.
Zis si facut. Din postura de foarte mic creditor al bancii, relatiile mele cu banca ajunsesera la un oarecare echilibru. Adica eu puneam undeva niste bani, ei imi dadeau o dobanda infima si imi luau niste comisione astronomice pentru operatiuni mai mult sau mai putin fictive. Ei.. dar trebuie sa traiasca si ei. Altfel cu am putea manca o paine dulce miile de angajati din sedii, sucursale si filiale in care singurele operatiuni sunt plata de rate a romanilor disperati de credite si plata facturilor telefonice. Si cum eu sunt un om intelegator, am zis ca deh.. daca tot din saracia mea tin in spate un somer, doi pensionari si un anagajat netrebnic in sistemul de stat, de ce nu as face un pustiu de bine sa pun umarul la dezvolarea financiara a unui mic colos european, care... daca a prostit guvernul sa ii vanda banca pe nimic.. ma poate prosti si pe mine sa ii dau comisione exasperante.
Mai intai mi-am facut ceva calcule. Prima casa... trebuie sa fie ceva electoral si pentru ceva clienti politici.. noh... ca orice program sustinut de stat. M-am bagat insa repede si la inceputul programului. Poate ca voi scapa si eu printre fericitii beneficiari, fara stress prea mult si interventii majore. Mi-am facut insa si o solutie de back-ul, ducandu-ma la concurenta bancii cu pricina si facand un credit imobiliar standard.
Despre Prima casa.. ce pot spune. In momentul de fata este semifunctinal, banca este superaglomerata, isr FNGCIMM este atat de bine organizat incat se declara luat prin suprindere de fluxul de dosare. Dar bine, domnilor, atunci cand micul trepadus guvenramental v-a bagat in asa ceva.. cand stiati exact care este apetitul roamnilor de creditare si cunostreati si dimeniunile programului... chiar nu va asteptati sa aveti musterii? Char credeati ca veti avea zece clienti pe saptamana ? Chiar nu stiati ca romanul se inghesuie la circ si la pomana ? Off... capacitati de previzionare ca in cazul statului roman... ne conduc cu gandul la prezicerile lui Nostradamus.. perfect adevarate dupa ce se intampla, dar complet neclare pana in momentul realizarii lor.
La un moment dat am devenit oarecum resemnat in ceea ce priveste acest program. Asadar mi-am indrepatat mai mult atentia catre creditul imobiliar standard... rezidential extra (parca).
Ca si la Prima casa, la momentul in care viitorul meu "cuibusor de nebunii" a fost gata, am chemat pe domnii de la evaluare. De fapt nu i-am chemat eu.. i-a chemat banca, deoarece in cazul acestei banci evaluatorii apartin unor societati terte dar pe care nu ii alegi tu, ci sunt extrasi, ca la bingo, din baza de date a bancii.
Astfel m-a vizitat un stimabil domn, bine crescut si educat, care, spre surprinderea mea, nu a cerut in mod fatis spaga, asa cum fusesem avertizat. Nu a cerut, nu i s-a acordat.
Evaluarea in sine a imobilului, per total, a iesit ok. Suma totala.. mai mare decat pretul. Aceasta valoare a trecut insa prin furciile caudine ale unor dobitoci, care au facut nicte norme interne incredibile, din punctul meu de vedere... si se pare ca si din punctul de vedere al angajatilor din sucursala (btw.. daca cineva din banci citeste.. si are ceva putere de decizie... INSTRUITI MOMAILE DIN AGENTII)
Asadar... 42000 evaluarea. Ma bucur. Citesc mai departe.. 25% avansul dumneavoastra.... Zic... noh.. de astia stiam. Deci imi da 31600. Ce frumos.. Eu cerusem 25600.
Stai.. citesc mai jos... indice de devalorzare cauzat de faptul ca gasoniera nu se afla in municipiul Bucuresti (exprimare personala... ei erau un pic mai evazivi) -30%. My GOD!.. dar sunt la 80 de m de municipiul Bucuresti. Si inca in una dintre cele mai mari zone comerciale.. Am autobuz, troleu, tramvai, metrou.. la sub un kilometru de iesirea din casa... A.. uite au vazut si ei.... indice de valorizare de apropiere de Bucuresti... +5%. Aha.. deci per toatal... imi mai iau 25 %. Deci... 23600.... Aha... Am scazut cam prea mult. Tre sa ma caut mai adanc in buzunare. 2000 de euro.. e ceva.
Citesc in continuare. SOC!. De fapt calculele mele sunt false. De ce? Pentru ca eu am calculat in functie de pretul pe metru patrat iesit din evaluare. Dar exista o diferenta intre de am eu pe cartea funciara si ce au ei pe raport. Hey.. evaluatorule! Ai gresit!
Dupa 3 zile evalutorul imi raspunde sec! Nu am gresit domn'le! Unite .. dumneata.. ai atat suprafata locuibila si atat balconul. Noi ti-am dat toata suprafata locuibila si 30% din balcon (atunci cand am calculat la suprafata toatala).
Pai cum asa? Pai asa.. ce ... porumbeii.. au si ei locul lor... Si unde mai pui ca (desi te afli la 200m de unul dintre cele mai mari supermarketuri din Bucuresti), vei depozita in cam jumate de balcon saci intregi cu cartofi su funii interminabile de ceapa, imdiat cum toamna le va scoate de pe tarabe.
Huh? Asadar... cam un sfert din balcon .. nu e al meu.. ci e al cepei. Ce!apa mea?! Asadar ar trebui sa isi cumpere si cepa 25% din balcon... asta ar fi cam 2000 de euro! Si cartofii alte doua! Si daca degera ceapa... cu o ceapa degerata ce fac? Intrebari inutile. Nu va cumpara nimik. Sunt decis. Trebuie sa fac singur aceasta investitie! Iau respectiva suprafata din banii de pusculita si ii pun cepei chirie! M-am decis! Oare trebuie contract? Ce ma fac daca ma prinde fiscul fara contract? Deci faem! Ceapa, dupa ce o cumpar, imi intra totusi in proprietate. Deci.. iau chirie unei ... societati fiica cum ar veni.... Asta e spalare de bani. Deci ma ia si Oficiul.. contra spalarii banilor. Eh.. lasa.. acolo stiu pe cineva.. o sa fie mai ingaduitori. Declar ca ceapa o luasem un coleg care sta intr-o garsoniera fara camara si balcon si deci nu sunt eu proprietar. Ramane insa.. asa, pe sest, sa gasec metoda legala de a incasa totusi o chirie. Altfel investitia in 25% din balconul meu este inoportuna si deci as putea sa ii cedez bancii dreptul de folosinta. Sau fostului proprietar. .. Asta imi aduce amite de Cuiul lui Pepelea!
Asadar.. investitie de 2000 euro.. o vreau amortiozata in 10 ani. 200 euro pe an.. si numai 5 luni de iarna.. 40 de euro pe luna. Deci daca voi actiona aplicand dijma, voi manca ceapa de 40 de euro pe luna, deci de vreo 200RON. Si cum cepa nu e mai mult de 1 ron... 200 de kile de cepa. Asta insemna vreo 6,5 kile de cepa pe zi! M-as satura numai cu cepa.
Pfai! Vezi ce insemna gandirea bancara.. are grija de noi toti! (Si unde mai puii si cartofii si eventualele.. supe de porumbel.. voi devani daca nu bogat, cel putin obez)
Dar se investe o alta problema. Are loc la mine in balcon in 2 mp(alocati cepei, pe care ceapa va avea drepturi depline, conform contractului de inchiriere) o tona de cepa? Sau o sa subinchirieze ceapa ceva loc de la cartofi .. sau de la porumbei... Eu nu cedez niciun alt centinetru... Ceapa ma-si!
Ma apuc detreaba, ca geme lista de prioritati. E luni si nu stiu ce pot sa fac mai intai! Problemele cepei... le las celor de la BCR. Sa le rezolve. Altfel, imi doresc sa ii rezolve pe ei.. cainii!
Problemele de economie si explicatiile acestui fenomen i le las lui Robert, caruia ii promit ca daca ma scoate din dilemele economice pe care le am in raport cu bancile austriece, cand ne facem mari (pe la 120 kg bucata) il iau consilier financiar, dam banca in judecata, le luam profitul pe o zi si traiesc 3-4 generatii din famiile noastre fericite pana la adanci batranete! Go Robert! Scoate-ma din bezna nestiintei furtului economic! Mai multe detalii la el pe blog! http://h-s-s.blogspot.com. O sa il si linkuiesc cand aflu cum se face treaba asta :P
Numai bine! Pentru cine vreau eu!
Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dorit acum putin timp, cu ardoare de neexplicat, sa devin debitor al unei banci roamnesti (cu numele) pentru a-mi achizitiona un parlit de loc, numai al meu, pentru care sa nu trebuiasca sa platesc chirie si care sa il fi obtinut cu sudoarea fruntii.
Zis si facut. Din postura de foarte mic creditor al bancii, relatiile mele cu banca ajunsesera la un oarecare echilibru. Adica eu puneam undeva niste bani, ei imi dadeau o dobanda infima si imi luau niste comisione astronomice pentru operatiuni mai mult sau mai putin fictive. Ei.. dar trebuie sa traiasca si ei. Altfel cu am putea manca o paine dulce miile de angajati din sedii, sucursale si filiale in care singurele operatiuni sunt plata de rate a romanilor disperati de credite si plata facturilor telefonice. Si cum eu sunt un om intelegator, am zis ca deh.. daca tot din saracia mea tin in spate un somer, doi pensionari si un anagajat netrebnic in sistemul de stat, de ce nu as face un pustiu de bine sa pun umarul la dezvolarea financiara a unui mic colos european, care... daca a prostit guvernul sa ii vanda banca pe nimic.. ma poate prosti si pe mine sa ii dau comisione exasperante.
Mai intai mi-am facut ceva calcule. Prima casa... trebuie sa fie ceva electoral si pentru ceva clienti politici.. noh... ca orice program sustinut de stat. M-am bagat insa repede si la inceputul programului. Poate ca voi scapa si eu printre fericitii beneficiari, fara stress prea mult si interventii majore. Mi-am facut insa si o solutie de back-ul, ducandu-ma la concurenta bancii cu pricina si facand un credit imobiliar standard.
Despre Prima casa.. ce pot spune. In momentul de fata este semifunctinal, banca este superaglomerata, isr FNGCIMM este atat de bine organizat incat se declara luat prin suprindere de fluxul de dosare. Dar bine, domnilor, atunci cand micul trepadus guvenramental v-a bagat in asa ceva.. cand stiati exact care este apetitul roamnilor de creditare si cunostreati si dimeniunile programului... chiar nu va asteptati sa aveti musterii? Char credeati ca veti avea zece clienti pe saptamana ? Chiar nu stiati ca romanul se inghesuie la circ si la pomana ? Off... capacitati de previzionare ca in cazul statului roman... ne conduc cu gandul la prezicerile lui Nostradamus.. perfect adevarate dupa ce se intampla, dar complet neclare pana in momentul realizarii lor.
La un moment dat am devenit oarecum resemnat in ceea ce priveste acest program. Asadar mi-am indrepatat mai mult atentia catre creditul imobiliar standard... rezidential extra (parca).
Ca si la Prima casa, la momentul in care viitorul meu "cuibusor de nebunii" a fost gata, am chemat pe domnii de la evaluare. De fapt nu i-am chemat eu.. i-a chemat banca, deoarece in cazul acestei banci evaluatorii apartin unor societati terte dar pe care nu ii alegi tu, ci sunt extrasi, ca la bingo, din baza de date a bancii.
Astfel m-a vizitat un stimabil domn, bine crescut si educat, care, spre surprinderea mea, nu a cerut in mod fatis spaga, asa cum fusesem avertizat. Nu a cerut, nu i s-a acordat.
Evaluarea in sine a imobilului, per total, a iesit ok. Suma totala.. mai mare decat pretul. Aceasta valoare a trecut insa prin furciile caudine ale unor dobitoci, care au facut nicte norme interne incredibile, din punctul meu de vedere... si se pare ca si din punctul de vedere al angajatilor din sucursala (btw.. daca cineva din banci citeste.. si are ceva putere de decizie... INSTRUITI MOMAILE DIN AGENTII)
Asadar... 42000 evaluarea. Ma bucur. Citesc mai departe.. 25% avansul dumneavoastra.... Zic... noh.. de astia stiam. Deci imi da 31600. Ce frumos.. Eu cerusem 25600.
Stai.. citesc mai jos... indice de devalorzare cauzat de faptul ca gasoniera nu se afla in municipiul Bucuresti (exprimare personala... ei erau un pic mai evazivi) -30%. My GOD!.. dar sunt la 80 de m de municipiul Bucuresti. Si inca in una dintre cele mai mari zone comerciale.. Am autobuz, troleu, tramvai, metrou.. la sub un kilometru de iesirea din casa... A.. uite au vazut si ei.... indice de valorizare de apropiere de Bucuresti... +5%. Aha.. deci per toatal... imi mai iau 25 %. Deci... 23600.... Aha... Am scazut cam prea mult. Tre sa ma caut mai adanc in buzunare. 2000 de euro.. e ceva.
Citesc in continuare. SOC!. De fapt calculele mele sunt false. De ce? Pentru ca eu am calculat in functie de pretul pe metru patrat iesit din evaluare. Dar exista o diferenta intre de am eu pe cartea funciara si ce au ei pe raport. Hey.. evaluatorule! Ai gresit!
Dupa 3 zile evalutorul imi raspunde sec! Nu am gresit domn'le! Unite .. dumneata.. ai atat suprafata locuibila si atat balconul. Noi ti-am dat toata suprafata locuibila si 30% din balcon (atunci cand am calculat la suprafata toatala).
Pai cum asa? Pai asa.. ce ... porumbeii.. au si ei locul lor... Si unde mai pui ca (desi te afli la 200m de unul dintre cele mai mari supermarketuri din Bucuresti), vei depozita in cam jumate de balcon saci intregi cu cartofi su funii interminabile de ceapa, imdiat cum toamna le va scoate de pe tarabe.
Huh? Asadar... cam un sfert din balcon .. nu e al meu.. ci e al cepei. Ce!apa mea?! Asadar ar trebui sa isi cumpere si cepa 25% din balcon... asta ar fi cam 2000 de euro! Si cartofii alte doua! Si daca degera ceapa... cu o ceapa degerata ce fac? Intrebari inutile. Nu va cumpara nimik. Sunt decis. Trebuie sa fac singur aceasta investitie! Iau respectiva suprafata din banii de pusculita si ii pun cepei chirie! M-am decis! Oare trebuie contract? Ce ma fac daca ma prinde fiscul fara contract? Deci faem! Ceapa, dupa ce o cumpar, imi intra totusi in proprietate. Deci.. iau chirie unei ... societati fiica cum ar veni.... Asta e spalare de bani. Deci ma ia si Oficiul.. contra spalarii banilor. Eh.. lasa.. acolo stiu pe cineva.. o sa fie mai ingaduitori. Declar ca ceapa o luasem un coleg care sta intr-o garsoniera fara camara si balcon si deci nu sunt eu proprietar. Ramane insa.. asa, pe sest, sa gasec metoda legala de a incasa totusi o chirie. Altfel investitia in 25% din balconul meu este inoportuna si deci as putea sa ii cedez bancii dreptul de folosinta. Sau fostului proprietar. .. Asta imi aduce amite de Cuiul lui Pepelea!
Asadar.. investitie de 2000 euro.. o vreau amortiozata in 10 ani. 200 euro pe an.. si numai 5 luni de iarna.. 40 de euro pe luna. Deci daca voi actiona aplicand dijma, voi manca ceapa de 40 de euro pe luna, deci de vreo 200RON. Si cum cepa nu e mai mult de 1 ron... 200 de kile de cepa. Asta insemna vreo 6,5 kile de cepa pe zi! M-as satura numai cu cepa.
Pfai! Vezi ce insemna gandirea bancara.. are grija de noi toti! (Si unde mai puii si cartofii si eventualele.. supe de porumbel.. voi devani daca nu bogat, cel putin obez)
Dar se investe o alta problema. Are loc la mine in balcon in 2 mp(alocati cepei, pe care ceapa va avea drepturi depline, conform contractului de inchiriere) o tona de cepa? Sau o sa subinchirieze ceapa ceva loc de la cartofi .. sau de la porumbei... Eu nu cedez niciun alt centinetru... Ceapa ma-si!
Ma apuc detreaba, ca geme lista de prioritati. E luni si nu stiu ce pot sa fac mai intai! Problemele cepei... le las celor de la BCR. Sa le rezolve. Altfel, imi doresc sa ii rezolve pe ei.. cainii!
Problemele de economie si explicatiile acestui fenomen i le las lui Robert, caruia ii promit ca daca ma scoate din dilemele economice pe care le am in raport cu bancile austriece, cand ne facem mari (pe la 120 kg bucata) il iau consilier financiar, dam banca in judecata, le luam profitul pe o zi si traiesc 3-4 generatii din famiile noastre fericite pana la adanci batranete! Go Robert! Scoate-ma din bezna nestiintei furtului economic! Mai multe detalii la el pe blog! http://h-s-s.blogspot.com. O sa il si linkuiesc cand aflu cum se face treaba asta :P
Numai bine! Pentru cine vreau eu!
vineri, 11 septembrie 2009
Inc'o zi inc'o poveste...
Trece inca o zi, inca o saptamana. Nu am mai scris de mult. Lipsa de timp, stressul zilnic, ma impiedica deseori sa imi pun gandurile pe "hartie". Poate pur si simplu a fost un ghinion sau poate pur si simplu un noroc. Ghinionul meu si norocul altora :)
Noh... am strans vreo 500 de accesari pe acest blog. Daca au trecut macar 25 de oameni, ma simt onorat si le multumesc. Le-as multumi si mai mult daca ar posta ceva critici sau feedback-uri. Si noh.. thanks Robert! O sa iti linkuiesc blocul tau economic in una din zilele viitoare cand o sa scriu cateva chestii.. mai exacate.
M-am pus pe scris ascultand o melodie, numita (in traducere) "Intotdeuna cu tine". Si da... egoismul meu ciudat mi-a spus ca... sunt intotdeuna cu mine. Sunt eu si raman eu... cu mine.
O discutie purtata cu un amic acum cateva zile m-a pus pe ganduri (si pe el probabil pe fuga.. dar noh.. life is life... nu toate pot merge asa cum iti doresti). Am tot insistat sa vb cu el pentru ca este singurul om neutru si care imi da suturile cand trebuie... Am stat si am rumegat dupa aceea nu neaparat ce a spus omul ci mai mult ce a reusit sa imi scoata in fata ochilor... chestii de care eu ma ascund se pare.
O alta discutie, de aseara, cu altcineva, m-a pus in fata unui fapt real. Cine sunt eu si cine imi sunt prietenii. Vreau sa plec in weekend la munte. Cu cine :))? Pai cineva nu poate merge din motive pe care le stiu.. nu are rost sa invit inutil. Altcineva .. tocmai mi-a zis ca e super bussy... altcineva ca nu e in Bucuresti. Cu altii nu am vorbit probabil de saptamani intregi.. sau luni. Asta inseamna ca ori sunt chiar super-prins fie ca invoc motive ireale pentru a nu ma plictisi mai rau decat m-as plictisi singur.
Traiesc un pic in trecut. Sunt eu cu mine. Imi lipsesc nebuniile de odinioara.. iesirile la o bere la miez de noapte.. prietenii cu tupeu si cu bunavointa, oamenii carora sa le pese si de altceva decat de bani... bani... bani .. si...a! cariera! Prietenii... prietenii (exista asa ceva?)Probabil e si vina mea. Pentru mult timp am avut o asemena alunecare. Dar am iesit.. si multumesc celor care m-au scos un pic cu .. capul afara.
Trec zilnic... pe langa mine. Omul care sunt in realitate. Ma ascund. Nu sunt eu insumi. Indraznesc insa sa ma apropii din nou de mine.
Poate ca da... sunt o javra.. poate insa ca intr-adevar sunt un om bun. Poate prea bun. Poate ca prea am lasat sa fiu calcat in picioare. Poate ca prea am ajuns sa consider oamenii ok mult mai ok decat sunt. Poate ca acei oameni ok poate chiar nu sunt deloc ok.
Huhuhu.. imi vajaie capul. O fi curent inauntru? Prea mult spatiu? Ghinion. Raspunsul e NU!
Step by step sunt un alt om. Imi schimb scara valorilor. Ma reinventez (hehehe.. doar de aia fac atata cerecetare). Lista prioritatilor se schimba si ajunge una normala, basic. Idealurile raman idealuri si vor fi atinse la timpul lor! Eu am din nou timp sa traiesc, sa ma distrez, sa iubesc sa ascult si mai ales sa gandesc lucid!
Raman intotdeuna cu mine! Eu sunt eu! Bun sau rau! Javra sau pet fara voie! Eu sunt eu.. si am strans in Alex si pe Alexandrul cel cuminte si supus si pe John (sau mai neaosul Ion) cel nebun si plin de viata! Amandoi sunt acolo si pot fi eliberati ... Nu voi mai actiona precum Lapusneanu... ci voi readopta atitudinea nepasatoare care m-a caracterizat mult (si bine). I just have to beware of myself! Kisses!
Noh... am strans vreo 500 de accesari pe acest blog. Daca au trecut macar 25 de oameni, ma simt onorat si le multumesc. Le-as multumi si mai mult daca ar posta ceva critici sau feedback-uri. Si noh.. thanks Robert! O sa iti linkuiesc blocul tau economic in una din zilele viitoare cand o sa scriu cateva chestii.. mai exacate.
M-am pus pe scris ascultand o melodie, numita (in traducere) "Intotdeuna cu tine". Si da... egoismul meu ciudat mi-a spus ca... sunt intotdeuna cu mine. Sunt eu si raman eu... cu mine.
O discutie purtata cu un amic acum cateva zile m-a pus pe ganduri (si pe el probabil pe fuga.. dar noh.. life is life... nu toate pot merge asa cum iti doresti). Am tot insistat sa vb cu el pentru ca este singurul om neutru si care imi da suturile cand trebuie... Am stat si am rumegat dupa aceea nu neaparat ce a spus omul ci mai mult ce a reusit sa imi scoata in fata ochilor... chestii de care eu ma ascund se pare.
O alta discutie, de aseara, cu altcineva, m-a pus in fata unui fapt real. Cine sunt eu si cine imi sunt prietenii. Vreau sa plec in weekend la munte. Cu cine :))? Pai cineva nu poate merge din motive pe care le stiu.. nu are rost sa invit inutil. Altcineva .. tocmai mi-a zis ca e super bussy... altcineva ca nu e in Bucuresti. Cu altii nu am vorbit probabil de saptamani intregi.. sau luni. Asta inseamna ca ori sunt chiar super-prins fie ca invoc motive ireale pentru a nu ma plictisi mai rau decat m-as plictisi singur.
Traiesc un pic in trecut. Sunt eu cu mine. Imi lipsesc nebuniile de odinioara.. iesirile la o bere la miez de noapte.. prietenii cu tupeu si cu bunavointa, oamenii carora sa le pese si de altceva decat de bani... bani... bani .. si...a! cariera! Prietenii... prietenii (exista asa ceva?)Probabil e si vina mea. Pentru mult timp am avut o asemena alunecare. Dar am iesit.. si multumesc celor care m-au scos un pic cu .. capul afara.
Trec zilnic... pe langa mine. Omul care sunt in realitate. Ma ascund. Nu sunt eu insumi. Indraznesc insa sa ma apropii din nou de mine.
Poate ca da... sunt o javra.. poate insa ca intr-adevar sunt un om bun. Poate prea bun. Poate ca prea am lasat sa fiu calcat in picioare. Poate ca prea am ajuns sa consider oamenii ok mult mai ok decat sunt. Poate ca acei oameni ok poate chiar nu sunt deloc ok.
Huhuhu.. imi vajaie capul. O fi curent inauntru? Prea mult spatiu? Ghinion. Raspunsul e NU!
Step by step sunt un alt om. Imi schimb scara valorilor. Ma reinventez (hehehe.. doar de aia fac atata cerecetare). Lista prioritatilor se schimba si ajunge una normala, basic. Idealurile raman idealuri si vor fi atinse la timpul lor! Eu am din nou timp sa traiesc, sa ma distrez, sa iubesc sa ascult si mai ales sa gandesc lucid!
marți, 1 septembrie 2009
Incompetenta si parvenitism profesional..
Probabil ca randurile scrise de mine pe blog par o refulare. Ei bine... asta si sunt! Tendintele de a-mi pune in aplicare cunostintele solide de chimie in scopul curatirii umanitatii de anumite javre, incerc sa mi le stapanesc prin refulari literare. Si imi pastrez calmul.
Ma voi referi la un domeniul pe care il cunosc.. si imi e din ce in ce mai frica de ceea ce pot afla de la o zi la alta ...
Voi spune, asadar, cateva cuvinte despre inadaptabilitatea sau incompatibilitate stiintifica. (termen pompos, ca sa nu zic dobitocenia). Experienta acumulata si lucrul in diferite echipe de cercetare, atat la noi, cat si pe taramuri mai stabile si profunde, imi permit o comparatie oarecum obiectiva. Asadar...
Profesorul (sau cercetatorul) occindental.... Om intre 2 varste, bun coordonator, citit (si altceva decat ultimile carti de specialitate), cu care poti intretinere o discutie si in afara domeniului sau de competenta. Se bazeaza mult pe colaboratori, carora le acorda o mare incredere. Da dovada de responsabilitate stiintifica, isi sustine afrimatiile si isi isi demonstreza valoarea prin lucrari publicate .. cate 1 sau 2 pe an, in volume sau reviste recunoscute ca valoare.
Profesorul (...) roman. De obicei pe moarte... datorita exceselor facute la fiecare chermeza a studentilor si intalnirile de catedra degenerate in baute crancene. Varsta nu este importanta, deoarece abia peste cativa ani, cand varsta i se va masura intr-un numar cu 3 cifre, va reusi sa isi aduca aminte macar una dintre ele. Este un foarte bun coordonator al muncii in echipa si te stimuleaza prin barfe la adresa colegului de catedra sau a colegului de grupa. Oricum... foloseste principiile lui Murphy, astfel incat daca cumva ceva ti-a reusit el va reusi la randul lui sa demonstreze ca ai gresit undeva. Dicutiile pe care le poti purta se refera la viata dintre cele doua razboaie... si eventual la studenta de anul 2 de care s-a indagostit in 1950 cand se afla la inceputul carierei..."ce vremuri!"
Ca si profesorul occindental se bazeaza multi pe colaboratori. Ii foloseste insa pentru a le fura ideile si a si le insusi, sustinandu-si astfel colosul cu picioare de lut - faptul ca a reusit sa ajunga profesor odata cu Petre Roman, imediat dupa revolutie.
Responsabilitatea stiintifica a profesorului nostru tine pana la iesirea din sala de curs sau laborator, de fapt pana uita ipoteza sustinuta... si isi insueste cu usurinta ipoteza studentei blonde de anul 4, numai pentru ca acesta are ochi albastri (si cu totii stim ca albastrul se datoreaza minei de pix, supta cu ardoare de sudenta pe bancile facultatii).
Lucrarile publicate de respectivul cadavru didactic sunt de obicei multe la numar... incep de obicei cu un studiu asupra efectului razelor de luna asupra socialismului stiintific si se termina cu o adevarata enciclopedie, un studiu in X volume, impresionant, dar obtinut de fapt prin traducerea nefericta a unor carti de mult depasite ale scolii occidentale.
Departe de mine gandul sa generalizez. Exista si PROFESORI, oameni carora le spun "Jos Palaria!" Prea putini insa!
In conditiile date, sustin ipotezele conform carora scoala romaneasca este de un mare cacat. Aglomerata cu un numar de ore inutil, facut doar ca sa poata sustine un arbore profesoral incopetent in mare parte si mult prea stufos. Cadrele didactice tinere nu sunt sustinute, ci chiar acuzate ca vor schimbare (tinere =40 ani... sa fim intelesi). Nu se formeaza oameni de calitate, ci doar lichhele, care stiu sa pupe oriunde fara pic de scarba pentru a-si atinge scopurile.
Rusine! Sper ca aceasta criza sa desfiinteze macar jumatate din universitati si posturile aferente si sa vad someri pe cei care meritau sa fie someri de ani de zile...
Anramburico... treci la spalat podele! Atat poti presta!
Cu stima.. un fost student idealist!
Ma voi referi la un domeniul pe care il cunosc.. si imi e din ce in ce mai frica de ceea ce pot afla de la o zi la alta ...
Voi spune, asadar, cateva cuvinte despre inadaptabilitatea sau incompatibilitate stiintifica. (termen pompos, ca sa nu zic dobitocenia). Experienta acumulata si lucrul in diferite echipe de cercetare, atat la noi, cat si pe taramuri mai stabile si profunde, imi permit o comparatie oarecum obiectiva. Asadar...
Profesorul (sau cercetatorul) occindental.... Om intre 2 varste, bun coordonator, citit (si altceva decat ultimile carti de specialitate), cu care poti intretinere o discutie si in afara domeniului sau de competenta. Se bazeaza mult pe colaboratori, carora le acorda o mare incredere. Da dovada de responsabilitate stiintifica, isi sustine afrimatiile si isi isi demonstreza valoarea prin lucrari publicate .. cate 1 sau 2 pe an, in volume sau reviste recunoscute ca valoare.
Profesorul (...) roman. De obicei pe moarte... datorita exceselor facute la fiecare chermeza a studentilor si intalnirile de catedra degenerate in baute crancene. Varsta nu este importanta, deoarece abia peste cativa ani, cand varsta i se va masura intr-un numar cu 3 cifre, va reusi sa isi aduca aminte macar una dintre ele. Este un foarte bun coordonator al muncii in echipa si te stimuleaza prin barfe la adresa colegului de catedra sau a colegului de grupa. Oricum... foloseste principiile lui Murphy, astfel incat daca cumva ceva ti-a reusit el va reusi la randul lui sa demonstreze ca ai gresit undeva. Dicutiile pe care le poti purta se refera la viata dintre cele doua razboaie... si eventual la studenta de anul 2 de care s-a indagostit in 1950 cand se afla la inceputul carierei..."ce vremuri!"
Ca si profesorul occindental se bazeaza multi pe colaboratori. Ii foloseste insa pentru a le fura ideile si a si le insusi, sustinandu-si astfel colosul cu picioare de lut - faptul ca a reusit sa ajunga profesor odata cu Petre Roman, imediat dupa revolutie.
Responsabilitatea stiintifica a profesorului nostru tine pana la iesirea din sala de curs sau laborator, de fapt pana uita ipoteza sustinuta... si isi insueste cu usurinta ipoteza studentei blonde de anul 4, numai pentru ca acesta are ochi albastri (si cu totii stim ca albastrul se datoreaza minei de pix, supta cu ardoare de sudenta pe bancile facultatii).
Lucrarile publicate de respectivul cadavru didactic sunt de obicei multe la numar... incep de obicei cu un studiu asupra efectului razelor de luna asupra socialismului stiintific si se termina cu o adevarata enciclopedie, un studiu in X volume, impresionant, dar obtinut de fapt prin traducerea nefericta a unor carti de mult depasite ale scolii occidentale.
Departe de mine gandul sa generalizez. Exista si PROFESORI, oameni carora le spun "Jos Palaria!" Prea putini insa!
In conditiile date, sustin ipotezele conform carora scoala romaneasca este de un mare cacat. Aglomerata cu un numar de ore inutil, facut doar ca sa poata sustine un arbore profesoral incopetent in mare parte si mult prea stufos. Cadrele didactice tinere nu sunt sustinute, ci chiar acuzate ca vor schimbare (tinere =40 ani... sa fim intelesi). Nu se formeaza oameni de calitate, ci doar lichhele, care stiu sa pupe oriunde fara pic de scarba pentru a-si atinge scopurile.
Rusine! Sper ca aceasta criza sa desfiinteze macar jumatate din universitati si posturile aferente si sa vad someri pe cei care meritau sa fie someri de ani de zile...
Anramburico... treci la spalat podele! Atat poti presta!
Cu stima.. un fost student idealist!
luni, 31 august 2009
Alt post aiurea!
Am ceasul dat inainte? Cum 31? Ploua afara si e fain? Cum august! Vreau sa fie 1 septembrie! Of... lasa ca e maine!
Ok. In afara faptului ca ceasul meu e ca deobicei cu ceva minute inaite azi o sa ma grabesc un pic si o sa fiu cu un anotimp inainte.
Asadar azi e toamna! Ce frumos :)! Cand eram copil invatatoarea ne spunea ca toamna e anotimpul rodniciei, se coc merele, gutuile, se strang recoltele, se umplu hambarele. A.. si via! Se culege via. Se face mustul! Ceva mai tarziu am aflat si ca fermentarea mustului conduce la rezultate miraculoase. Vinul! Pasul urmator... prunele! Un fruct nesemnificativ atunci cand este consumat proaspat si dataror de aripi, pentru unii, atunci cand din ele este obtinut prea cunoscutul distilat (sau bidistilat). Scoala tehnologica ulteriaora mi-a imbogatit cunostintele cu faptul ca ne putem bucura si de culesul porumbului. Si nu, nu pentru malai, ci tot in scopul de aplicatie a distilarii.
Prea mult alcool!
Am citit zilele trecute ca in noiembrie avem alegeri! De presedinte! Alta campanie, alti bani aruncati, alte emisiuni stupide si interminabile, alte minciuni! Oricum nu cred ca ma voi duce la vot. Nu cred ca ma voi duce pentru ca am impresia ca ai nostri politicieni sunt fara speranta. Nu vor, nu stiu si nu actioneaza. Sa facem insa o asociere... alegeri in noiembrie. Vin brumariu la birtul din sat. Vin nou! Ieftin si numai bun de cumparat pentru sefii locali de partid. Duminica sateanul roman e la birt! Asadar il imbatam si voteaza cu ai nostri... Oricum... abia si-a luat banii pe porumb si pe grau... abia a facut tuica... deci inca e vesel. De buget au tinut cei de sus... sa nu se vada prabusirea. Boc... asa mic cum e el a facut minuni in politica. Omul simplu vede ca vine pensia, si ca inca mai lucreaza vreo doi blegi in primarie (blegi... fara referire la PSD). Deci e bine. "Daca marinalrul mai da si un vin rubiniu si un pahar de tuica... pe el in votez. Doar traiesc bine"... pe moment! "Si pe cine as vota...?" Avem din cate stiu eu, un marinar, un bleg, un tigan, un nebun, un infumurat, un netot si un tampit! Cam astea sunt optiunile. (Cu un pic de realism, la ultimul titlu pot aspira, de fapt, cam toti candidatii.) Cum in afara povestilor cu Pacala si Nastratin Hogea, neamul romanesc nu apreciaza personajele caricaturale, ne ramane sa votam cu Popey si sa o lasam in continuare la carma voiajului romanesc pe Olive! Si ca in orice desen animat, orice traznaie de a lui Olive, fie ca e vorba de scapatul pianului pe scari, fie ca e se baga in gura leului, fi a orbanului, va fi repede corectata de bravul marinar.
Am ajuns sa fac politica! Ce urat!
E o toamna frumoasa si imbelsugata. Belsug la politia romana, care mi-a ras doua amenzi de circulatie in 7 zile... si belsug si la mine, care, se pare, ca daca mai am un pic de noroc voi celebra ziua si pomana. Deci in septembrie... adio munca.. ma fac pomanagiu. Pomanagiu ca intreaga societate in care traiesc. Ce? Sa spun ce gandesc despre societate? O societate a non valorilor, a hotilor, a lenesilor si pomanagiilor. O societate a looserilor infumurati, a mincinosilor, o societate a profitorilor si caricaturilor umane. O societate a nesmtirii si a necunoasterii poleita cu materie maro, urat mirositoare! Asta asa.. pe scurt!
Bunul simt, autoevaluarea, prietenia, adevarul si omenia sunt termeni de mult uitati, si care capata in limbajul unora sensuri apropiate de a notiunii de fraier.
Nu ne vom schimba. Sunt constient ca as duce o lupta cu morile de vant. Nu merita cei pentru care as lupta sa imi irosesc timpul si nervii. Am putini prieteni. Cel mai bun prieten e Toto, pisica alor mei! Nu comenteaza si stie ce (si unde!) are voie sa faca si ce nu. Restul prietenilor. Prefer sa nu comentez, pentru ca si cei buni si cei rai s-ar recunoaste mult prea direct in acest post.
Astept sa trec peste tot.
Toate trec.
Am o noua zi... o noua luna, un nou anotimp!
Anotimp al rodniciei. Totul se va naste, va trai si va muri. Totul s-a nascut, a trait si a murit! Totul se naste, traieste si moare!
Indecizie, consrangeri? Un sut in fund, un pas inainte! Merg mai departe! Ma cunosc, ma recunosc! Sunt eu! NU ma schimb, doar evoluez. NU ma inchid in mine, doar cunosc lumea!
Aiurea post? Nu!
Bafta maxima! Celor care vreau eu!Ok. In afara faptului ca ceasul meu e ca deobicei cu ceva minute inaite azi o sa ma grabesc un pic si o sa fiu cu un anotimp inainte.
Asadar azi e toamna! Ce frumos :)! Cand eram copil invatatoarea ne spunea ca toamna e anotimpul rodniciei, se coc merele, gutuile, se strang recoltele, se umplu hambarele. A.. si via! Se culege via. Se face mustul! Ceva mai tarziu am aflat si ca fermentarea mustului conduce la rezultate miraculoase. Vinul! Pasul urmator... prunele! Un fruct nesemnificativ atunci cand este consumat proaspat si dataror de aripi, pentru unii, atunci cand din ele este obtinut prea cunoscutul distilat (sau bidistilat). Scoala tehnologica ulteriaora mi-a imbogatit cunostintele cu faptul ca ne putem bucura si de culesul porumbului. Si nu, nu pentru malai, ci tot in scopul de aplicatie a distilarii.
Prea mult alcool!
Am citit zilele trecute ca in noiembrie avem alegeri! De presedinte! Alta campanie, alti bani aruncati, alte emisiuni stupide si interminabile, alte minciuni! Oricum nu cred ca ma voi duce la vot. Nu cred ca ma voi duce pentru ca am impresia ca ai nostri politicieni sunt fara speranta. Nu vor, nu stiu si nu actioneaza. Sa facem insa o asociere... alegeri in noiembrie. Vin brumariu la birtul din sat. Vin nou! Ieftin si numai bun de cumparat pentru sefii locali de partid. Duminica sateanul roman e la birt! Asadar il imbatam si voteaza cu ai nostri... Oricum... abia si-a luat banii pe porumb si pe grau... abia a facut tuica... deci inca e vesel. De buget au tinut cei de sus... sa nu se vada prabusirea. Boc... asa mic cum e el a facut minuni in politica. Omul simplu vede ca vine pensia, si ca inca mai lucreaza vreo doi blegi in primarie (blegi... fara referire la PSD). Deci e bine. "Daca marinalrul mai da si un vin rubiniu si un pahar de tuica... pe el in votez. Doar traiesc bine"... pe moment! "Si pe cine as vota...?" Avem din cate stiu eu, un marinar, un bleg, un tigan, un nebun, un infumurat, un netot si un tampit! Cam astea sunt optiunile. (Cu un pic de realism, la ultimul titlu pot aspira, de fapt, cam toti candidatii.) Cum in afara povestilor cu Pacala si Nastratin Hogea, neamul romanesc nu apreciaza personajele caricaturale, ne ramane sa votam cu Popey si sa o lasam in continuare la carma voiajului romanesc pe Olive! Si ca in orice desen animat, orice traznaie de a lui Olive, fie ca e vorba de scapatul pianului pe scari, fie ca e se baga in gura leului, fi a orbanului, va fi repede corectata de bravul marinar.
Am ajuns sa fac politica! Ce urat!
E o toamna frumoasa si imbelsugata. Belsug la politia romana, care mi-a ras doua amenzi de circulatie in 7 zile... si belsug si la mine, care, se pare, ca daca mai am un pic de noroc voi celebra ziua si pomana. Deci in septembrie... adio munca.. ma fac pomanagiu. Pomanagiu ca intreaga societate in care traiesc. Ce? Sa spun ce gandesc despre societate? O societate a non valorilor, a hotilor, a lenesilor si pomanagiilor. O societate a looserilor infumurati, a mincinosilor, o societate a profitorilor si caricaturilor umane. O societate a nesmtirii si a necunoasterii poleita cu materie maro, urat mirositoare! Asta asa.. pe scurt!
Bunul simt, autoevaluarea, prietenia, adevarul si omenia sunt termeni de mult uitati, si care capata in limbajul unora sensuri apropiate de a notiunii de fraier.
Nu ne vom schimba. Sunt constient ca as duce o lupta cu morile de vant. Nu merita cei pentru care as lupta sa imi irosesc timpul si nervii. Am putini prieteni. Cel mai bun prieten e Toto, pisica alor mei! Nu comenteaza si stie ce (si unde!) are voie sa faca si ce nu. Restul prietenilor. Prefer sa nu comentez, pentru ca si cei buni si cei rai s-ar recunoaste mult prea direct in acest post.
Astept sa trec peste tot.
Toate trec.
Am o noua zi... o noua luna, un nou anotimp!
Anotimp al rodniciei. Totul se va naste, va trai si va muri. Totul s-a nascut, a trait si a murit! Totul se naste, traieste si moare!
Indecizie, consrangeri? Un sut in fund, un pas inainte! Merg mai departe! Ma cunosc, ma recunosc! Sunt eu! NU ma schimb, doar evoluez. NU ma inchid in mine, doar cunosc lumea!
Aiurea post? Nu!
P.S. Astept comentarii! Sunt utile si constructive chiar si cele negative.
joi, 27 august 2009
Concertul Madonna - O diva care a tezit mortii dar nu si publicul din Romania
Noh... am fost la concertul mult asteptat de multi... acum ma intreb, probabil retoric, de ce si cine mai exact a asteptat acest concert. Ce, cum, in ce fel si mai ales pe cine a fascinat acest concert? De ce il asteptau... nu stiu... am rams cu un gust amar.
Sa incep, in mod ilogic, cu concluziile:
1. Nu mai calc la niciun concert al niciunei formatii care se va desfasura pe plaiurile mioritice!
2. La adunari si manifestari de o asemenea amploare ma voi duce cu foarfeca de tuns oile.
3. In discordanta cu unul dintre primele mele posturi pe acest blog: ROMANIA STINKS!
Dar sa detaliem.. de ce am ajuns la acest concluzii:
Ajuns la "locul faptei" in jurul orei 18 mi-am reamintit brusc pe ce lume sunt: o grmada, mai mult sau mai putin organizata de oameni, mai mult sau mai putin spalati, se ingramadeau sa intre neaparat sa prinda cele mai bune locuri. Pana aici nimic extrem de deosebit. Era ca la portocale prin anii '90, cand masa de romani au reusit sa identifice, intr-un final, cateva dintre citrice.
Pe la 18.20 s-a dat drumul oilor in tarc. Te verificau oarecum, te scanau pe bilet, iti rupeu un coltisor de la bilet si .. noh.. poftiti la iarba grasa!
Pe "gazon" (a se citi colb, praf, mizerie, kk de caine si poate si de om) incep sa se adune fanii. O simpla privire imi indica un numar sporit de domane si domnisore. De ambele sexe. Trecem peste. Madonna ne-a spus sa nu discriminam. Se umple un pic tarcul. Cu alte oi... mai laie, mai balaie... mai mult laie. Dar iar sa nu discriminam. La intrare se vindeu seminte. Hrana preferata a oilor tip "laie". Laiele formeaza o claie. Se inghesuie... incep sa se agite. Be he he!
Pe un coleg il taie deja nevoile fiziologice. Iese din claie(turma, cireada, gramada neorganizata, satra). Se duce dupa toalete. Ii explic pe unde am vazut pe schema ca ar fi... si e plecat. Revine peste o ora. Injurand. Nimeni nu te lasa sa intri sau sa iesi. Devin stresat... imi cam vine... nu-i nimik. Pastrez paharele de bere.
Trec aproape 3 ore. Intra DJ-ul. Lumea se strange, se inghesuie... Of iar e Radetul in revizie si magazinele Duglas au promotii. Bleah! Ma apropii de gard! Prea mult. Am o baliza in fata.. ori trec ori pastrez distanta. Cred ca si pe domnisora respectiva o podidisera nevoile biologice. Dar ale dansei fusesera mai insistente in a iesi afara si pe loc. Pastrez distanta... ma opintesc si fac un pas in spate.
Dupa 50 de minute de DJ, a. k. a. KICI FM, se termina calvarul. E asteptata Madonna. Toata lumea presupune... ce face... sport, sex, relaxare, baie... Eu presupun ca sta jos. Eu stau in picioare. Deci dezavantaj eu.
Da... hai pe scurt ca nu mai am chef de reportaj si povestire:
Daca in deschidere era Adrian copilu' minune, se mai anima multimea. Nu ca am ceva cu manele dar asta e nivelul. Iar ma chinui sa nu discriminez.
Publicul roman nu stie ce e ala concert. Personal, sunt impotriva apucaturilor isterice si prietenii... stiu de ce. Insa se poate aplauda, nu huidui. Putem chema un artist la scena, nu astepta in fata scenei ca porcinele la intrarea abatorului.
As vrea sa mentionez ceva... e adevarat ca am platit bilete, dar totusi Madonna nu era curva noastra platita. Sa vina, sa presteze si sa plece. Trebuia totusi o oarecare comunicare intre public si artist. Ca la teatru.
Am un mare punct pentru baitul de pe lateral stanga, ce avea o revista Maxim, pe care a deschis-o la pagina cu nuduri. Poate asa se misca si labagii din public sa fluiere sau sa aplaude. Bravo, baiatu'!!!
La un moment dat, o domnisoara, curva de dorobanti, m-a ochit. In timpul concertului vine in fata mea si se aseza, inceput sa isi frece posteriorul de mine. Si aveam un telefon in buzunar. A parut foarte incantata de fermitatea obiectului. La un moment dat ii vad fata. Avea ceva pe obraz. Cred ca un gainatz. Caut o batista de hartie din buzunar sa fiu politicos. Ma uit iar, mai bine... facea parte din machiaj. Las batista la locul ei... daca il sterge cine stie ce abisuri am putea descoperi. Era ceva... o piatra lipita.. nu stiu... Sau cosmeticianul a fost un papagal. Oricum... domnisora nespalata... parul imbacsit si figuri de ... Dorobanti. Din pacate locul de provenienta era.. Avicola Dorobanti. Stunk included.
... Romanii nu se misca, nu danseza, nu stiu versuri. Prezenta fitelor genereza disparitia bunului simt.
Madonna a foscut un show de nota 10. L-a sculat si pe Michael din mormant. Romanii au ramas nepasatori. Deh.. conditia geniului nenteles, a nebunuli sau... a prostului.
Bravo, Madonna! Rusine publicului.
Cine a fost.. stie ce zic. Mizerie... morala si fizica. La sfarsitul concertului o domnisoara entuziasta ii soptea prietenei mandra de ea "Tu!, cred ca m-am cacat pe mine de emotie!" ... Aha.. asta mirosea....
I rest my case!
Sa incep, in mod ilogic, cu concluziile:
1. Nu mai calc la niciun concert al niciunei formatii care se va desfasura pe plaiurile mioritice!
2. La adunari si manifestari de o asemenea amploare ma voi duce cu foarfeca de tuns oile.
3. In discordanta cu unul dintre primele mele posturi pe acest blog: ROMANIA STINKS!
Dar sa detaliem.. de ce am ajuns la acest concluzii:
Ajuns la "locul faptei" in jurul orei 18 mi-am reamintit brusc pe ce lume sunt: o grmada, mai mult sau mai putin organizata de oameni, mai mult sau mai putin spalati, se ingramadeau sa intre neaparat sa prinda cele mai bune locuri. Pana aici nimic extrem de deosebit. Era ca la portocale prin anii '90, cand masa de romani au reusit sa identifice, intr-un final, cateva dintre citrice.
Pe la 18.20 s-a dat drumul oilor in tarc. Te verificau oarecum, te scanau pe bilet, iti rupeu un coltisor de la bilet si .. noh.. poftiti la iarba grasa!
Pe "gazon" (a se citi colb, praf, mizerie, kk de caine si poate si de om) incep sa se adune fanii. O simpla privire imi indica un numar sporit de domane si domnisore. De ambele sexe. Trecem peste. Madonna ne-a spus sa nu discriminam. Se umple un pic tarcul. Cu alte oi... mai laie, mai balaie... mai mult laie. Dar iar sa nu discriminam. La intrare se vindeu seminte. Hrana preferata a oilor tip "laie". Laiele formeaza o claie. Se inghesuie... incep sa se agite. Be he he!
Pe un coleg il taie deja nevoile fiziologice. Iese din claie(turma, cireada, gramada neorganizata, satra). Se duce dupa toalete. Ii explic pe unde am vazut pe schema ca ar fi... si e plecat. Revine peste o ora. Injurand. Nimeni nu te lasa sa intri sau sa iesi. Devin stresat... imi cam vine... nu-i nimik. Pastrez paharele de bere.
Trec aproape 3 ore. Intra DJ-ul. Lumea se strange, se inghesuie... Of iar e Radetul in revizie si magazinele Duglas au promotii. Bleah! Ma apropii de gard! Prea mult. Am o baliza in fata.. ori trec ori pastrez distanta. Cred ca si pe domnisora respectiva o podidisera nevoile biologice. Dar ale dansei fusesera mai insistente in a iesi afara si pe loc. Pastrez distanta... ma opintesc si fac un pas in spate.
Dupa 50 de minute de DJ, a. k. a. KICI FM, se termina calvarul. E asteptata Madonna. Toata lumea presupune... ce face... sport, sex, relaxare, baie... Eu presupun ca sta jos. Eu stau in picioare. Deci dezavantaj eu.
Da... hai pe scurt ca nu mai am chef de reportaj si povestire:
Daca in deschidere era Adrian copilu' minune, se mai anima multimea. Nu ca am ceva cu manele dar asta e nivelul. Iar ma chinui sa nu discriminez.
Publicul roman nu stie ce e ala concert. Personal, sunt impotriva apucaturilor isterice si prietenii... stiu de ce. Insa se poate aplauda, nu huidui. Putem chema un artist la scena, nu astepta in fata scenei ca porcinele la intrarea abatorului.
As vrea sa mentionez ceva... e adevarat ca am platit bilete, dar totusi Madonna nu era curva noastra platita. Sa vina, sa presteze si sa plece. Trebuia totusi o oarecare comunicare intre public si artist. Ca la teatru.
Am un mare punct pentru baitul de pe lateral stanga, ce avea o revista Maxim, pe care a deschis-o la pagina cu nuduri. Poate asa se misca si labagii din public sa fluiere sau sa aplaude. Bravo, baiatu'!!!
La un moment dat, o domnisoara, curva de dorobanti, m-a ochit. In timpul concertului vine in fata mea si se aseza, inceput sa isi frece posteriorul de mine. Si aveam un telefon in buzunar. A parut foarte incantata de fermitatea obiectului. La un moment dat ii vad fata. Avea ceva pe obraz. Cred ca un gainatz. Caut o batista de hartie din buzunar sa fiu politicos. Ma uit iar, mai bine... facea parte din machiaj. Las batista la locul ei... daca il sterge cine stie ce abisuri am putea descoperi. Era ceva... o piatra lipita.. nu stiu... Sau cosmeticianul a fost un papagal. Oricum... domnisora nespalata... parul imbacsit si figuri de ... Dorobanti. Din pacate locul de provenienta era.. Avicola Dorobanti. Stunk included.
... Romanii nu se misca, nu danseza, nu stiu versuri. Prezenta fitelor genereza disparitia bunului simt.
Madonna a foscut un show de nota 10. L-a sculat si pe Michael din mormant. Romanii au ramas nepasatori. Deh.. conditia geniului nenteles, a nebunuli sau... a prostului.
Bravo, Madonna! Rusine publicului.
Cine a fost.. stie ce zic. Mizerie... morala si fizica. La sfarsitul concertului o domnisoara entuziasta ii soptea prietenei mandra de ea "Tu!, cred ca m-am cacat pe mine de emotie!" ... Aha.. asta mirosea....
I rest my case!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)