Cum sa iau chirie funiei de ceapa ?

Am venit oarecum pregatit, cu aceasta postare, salvata pe stick deoarece era scrisa in mare parte din weekendul care a trecut. Telefoanele date in dimineata asa m-au facut sa o corectez oarecum... deoarece.. surprizele continua.
Dupa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dorit acum putin timp, cu ardoare de neexplicat, sa devin debitor al unei banci roamnesti (cu numele) pentru a-mi achizitiona un parlit de loc, numai al meu, pentru care sa nu trebuiasca sa platesc chirie si care sa il fi obtinut cu sudoarea fruntii.
Zis si facut. Din postura de foarte mic creditor al bancii, relatiile mele cu banca ajunsesera la un oarecare echilibru. Adica eu puneam undeva niste bani, ei imi dadeau o dobanda infima si imi luau niste comisione astronomice pentru operatiuni mai mult sau mai putin fictive. Ei.. dar trebuie sa traiasca si ei. Altfel cu am putea manca o paine dulce miile de angajati din sedii, sucursale si filiale in care singurele operatiuni sunt plata de rate a romanilor disperati de credite si plata facturilor telefonice. Si cum eu sunt un om intelegator, am zis ca deh.. daca tot din saracia mea tin in spate un somer, doi pensionari si un anagajat netrebnic in sistemul de stat, de ce nu as face un pustiu de bine sa pun umarul la dezvolarea financiara a unui mic colos european, care... daca a prostit guvernul sa ii vanda banca pe nimic.. ma poate prosti si pe mine sa ii dau comisione exasperante.
Mai intai mi-am facut ceva calcule. Prima casa... trebuie sa fie ceva electoral si pentru ceva clienti politici.. noh... ca orice program sustinut de stat. M-am bagat insa repede si la inceputul programului. Poate ca voi scapa si eu printre fericitii beneficiari, fara stress prea mult si interventii majore. Mi-am facut insa si o solutie de back-ul, ducandu-ma la concurenta bancii cu pricina si facand un credit imobiliar standard.
Despre Prima casa.. ce pot spune. In momentul de fata este semifunctinal, banca este superaglomerata, isr FNGCIMM este atat de bine organizat incat se declara luat prin suprindere de fluxul de dosare. Dar bine, domnilor, atunci cand micul trepadus guvenramental v-a bagat in asa ceva.. cand stiati exact care este apetitul roamnilor de creditare si cunostreati si dimeniunile programului... chiar nu va asteptati sa aveti musterii? Char credeati ca veti avea zece clienti pe saptamana ? Chiar nu stiati ca romanul se inghesuie la circ si la pomana ? Off... capacitati de previzionare ca in cazul statului roman... ne conduc cu gandul la prezicerile lui Nostradamus.. perfect adevarate dupa ce se intampla, dar complet neclare pana in momentul realizarii lor.
La un moment dat am devenit oarecum resemnat in ceea ce priveste acest program. Asadar mi-am indrepatat mai mult atentia catre creditul imobiliar standard... rezidential extra (parca).
Ca si la Prima casa, la momentul in care viitorul meu "cuibusor de nebunii" a fost gata, am chemat pe domnii de la evaluare. De fapt nu i-am chemat eu.. i-a chemat banca, deoarece in cazul acestei banci evaluatorii apartin unor societati terte dar pe care nu ii alegi tu, ci sunt extrasi, ca la bingo, din baza de date a bancii.
Astfel m-a vizitat un stimabil domn, bine crescut si educat, care, spre surprinderea mea, nu a cerut in mod fatis spaga, asa cum fusesem avertizat. Nu a cerut, nu i s-a acordat.
Evaluarea in sine a imobilului, per total, a iesit ok. Suma totala.. mai mare decat pretul. Aceasta valoare a trecut insa prin furciile caudine ale unor dobitoci, care au facut nicte norme interne incredibile, din punctul meu de vedere... si se pare ca si din punctul de vedere al angajatilor din sucursala (btw.. daca cineva din banci citeste.. si are ceva putere de decizie... INSTRUITI MOMAILE DIN AGENTII)
Asadar... 42000 evaluarea. Ma bucur. Citesc mai departe.. 25% avansul dumneavoastra.... Zic... noh.. de astia stiam. Deci imi da 31600. Ce frumos.. Eu cerusem 25600.
Stai.. citesc mai jos... indice de devalorzare cauzat de faptul ca gasoniera nu se afla in municipiul Bucuresti (exprimare personala... ei erau un pic mai evazivi) -30%. My GOD!.. dar sunt la 80 de m de municipiul Bucuresti. Si inca in una dintre cele mai mari zone comerciale.. Am autobuz, troleu, tramvai, metrou.. la sub un kilometru de iesirea din casa... A.. uite au vazut si ei.... indice de valorizare de apropiere de Bucuresti... +5%. Aha.. deci per toatal... imi mai iau 25 %. Deci... 23600.... Aha... Am scazut cam prea mult. Tre sa ma caut mai adanc in buzunare. 2000 de euro.. e ceva.
Citesc in continuare. SOC!. De fapt calculele mele sunt false. De ce? Pentru ca eu am calculat in functie de pretul pe metru patrat iesit din evaluare. Dar exista o diferenta intre de am eu pe cartea funciara si ce au ei pe raport. Hey.. evaluatorule! Ai gresit!
Dupa 3 zile evalutorul imi raspunde sec! Nu am gresit domn'le! Unite .. dumneata.. ai atat suprafata locuibila si atat balconul. Noi ti-am dat toata suprafata locuibila si 30% din balcon (atunci cand am calculat la suprafata toatala).
Pai cum asa? Pai asa.. ce ... porumbeii.. au si ei locul lor... Si unde mai pui ca (desi te afli la 200m de unul dintre cele mai mari supermarketuri din Bucuresti), vei depozita in cam jumate de balcon saci intregi cu cartofi su funii interminabile de ceapa, imdiat cum toamna le va scoate de pe tarabe.
Huh? Asadar... cam un sfert din balcon .. nu e al meu.. ci e al cepei. Ce!apa mea?! Asadar ar trebui sa isi cumpere si cepa 25% din balcon... asta ar fi cam 2000 de euro! Si cartofii alte doua! Si daca degera ceapa... cu o ceapa degerata ce fac? Intrebari inutile. Nu va cumpara nimik. Sunt decis. Trebuie sa fac singur aceasta investitie! Iau respectiva suprafata din banii de pusculita si ii pun cepei chirie! M-am decis! Oare trebuie contract? Ce ma fac daca ma prinde fiscul fara contract? Deci faem! Ceapa, dupa ce o cumpar, imi intra totusi in proprietate. Deci.. iau chirie unei ... societati fiica cum ar veni.... Asta e spalare de bani. Deci ma ia si Oficiul.. contra spalarii banilor. Eh.. lasa.. acolo stiu pe cineva.. o sa fie mai ingaduitori. Declar ca ceapa o luasem un coleg care sta intr-o garsoniera fara camara si balcon si deci nu sunt eu proprietar. Ramane insa.. asa, pe sest, sa gasec metoda legala de a incasa totusi o chirie. Altfel investitia in 25% din balconul meu este inoportuna si deci as putea sa ii cedez bancii dreptul de folosinta. Sau fostului proprietar. .. Asta imi aduce amite de Cuiul lui Pepelea!
Asadar.. investitie de 2000 euro.. o vreau amortiozata in 10 ani. 200 euro pe an.. si numai 5 luni de iarna.. 40 de euro pe luna. Deci daca voi actiona aplicand dijma, voi manca ceapa de 40 de euro pe luna, deci de vreo 200RON. Si cum cepa nu e mai mult de 1 ron... 200 de kile de cepa. Asta insemna vreo 6,5 kile de cepa pe zi! M-as satura numai cu cepa.
Pfai! Vezi ce insemna gandirea bancara.. are grija de noi toti! (Si unde mai puii si cartofii si eventualele.. supe de porumbel.. voi devani daca nu bogat, cel putin obez)
Dar se investe o alta problema. Are loc la mine in balcon in 2 mp(alocati cepei, pe care ceapa va avea drepturi depline, conform contractului de inchiriere) o tona de cepa? Sau o sa subinchirieze ceapa ceva loc de la cartofi .. sau de la porumbei... Eu nu cedez niciun alt centinetru... Ceapa ma-si!
Ma apuc detreaba, ca geme lista de prioritati. E luni si nu stiu ce pot sa fac mai intai! Problemele cepei... le las celor de la BCR. Sa le rezolve. Altfel, imi doresc sa ii rezolve pe ei.. cainii!
Problemele de economie si explicatiile acestui fenomen i le las lui Robert, caruia ii promit ca daca ma scoate din dilemele economice pe care le am in raport cu bancile austriece, cand ne facem mari (pe la 120 kg bucata) il iau consilier financiar, dam banca in judecata, le luam profitul pe o zi si traiesc 3-4 generatii din famiile noastre fericite pana la adanci batranete! Go Robert! Scoate-ma din bezna nestiintei furtului economic! Mai multe detalii la el pe blog! http://h-s-s.blogspot.com. O sa il si linkuiesc cand aflu cum se face treaba asta :P
Numai bine! Pentru cine vreau eu!

Inc'o zi inc'o poveste...

Trece inca o zi, inca o saptamana. Nu am mai scris de mult. Lipsa de timp, stressul zilnic, ma impiedica deseori sa imi pun gandurile pe "hartie". Poate pur si simplu a fost un ghinion sau poate pur si simplu un noroc. Ghinionul meu si norocul altora :)
Noh... am strans vreo 500 de accesari pe acest blog. Daca au trecut macar 25 de oameni, ma simt onorat si le multumesc. Le-as multumi si mai mult daca ar posta ceva critici sau feedback-uri. Si noh.. thanks Robert! O sa iti linkuiesc blocul tau economic in una din zilele viitoare cand o sa scriu cateva chestii.. mai exacate.
M-am pus pe scris ascultand o melodie, numita (in traducere) "Intotdeuna cu tine". Si da... egoismul meu ciudat mi-a spus ca... sunt intotdeuna cu mine. Sunt eu si raman eu... cu mine.
O discutie purtata cu un amic acum cateva zile m-a pus pe ganduri (si pe el probabil pe fuga.. dar noh.. life is life... nu toate pot merge asa cum iti doresti). Am tot insistat sa vb cu el pentru ca este singurul om neutru si care imi da suturile cand trebuie... Am stat si am rumegat dupa aceea nu neaparat ce a spus omul ci mai mult ce a reusit sa imi scoata in fata ochilor... chestii de care eu ma ascund se pare.
O alta discutie, de aseara, cu altcineva, m-a pus in fata unui fapt real. Cine sunt eu si cine imi sunt prietenii. Vreau sa plec in weekend la munte. Cu cine :))? Pai cineva nu poate merge din motive pe care le stiu.. nu are rost sa invit inutil. Altcineva .. tocmai mi-a zis ca e super bussy... altcineva ca nu e in Bucuresti. Cu altii nu am vorbit probabil de saptamani intregi.. sau luni. Asta inseamna ca ori sunt chiar super-prins fie ca invoc motive ireale pentru a nu ma plictisi mai rau decat m-as plictisi singur.
Traiesc un pic in trecut. Sunt eu cu mine. Imi lipsesc nebuniile de odinioara.. iesirile la o bere la miez de noapte.. prietenii cu tupeu si cu bunavointa, oamenii carora sa le pese si de altceva decat de bani... bani... bani .. si...a! cariera! Prietenii... prietenii (exista asa ceva?)Probabil e si vina mea. Pentru mult timp am avut o asemena alunecare. Dar am iesit.. si multumesc celor care m-au scos un pic cu .. capul afara.
Trec zilnic... pe langa mine. Omul care sunt in realitate. Ma ascund. Nu sunt eu insumi. Indraznesc insa sa ma apropii din nou de mine.
Poate ca da... sunt o javra.. poate insa ca intr-adevar sunt un om bun. Poate prea bun. Poate ca prea am lasat sa fiu calcat in picioare. Poate ca prea am ajuns sa consider oamenii ok mult mai ok decat sunt. Poate ca acei oameni ok poate chiar nu sunt deloc ok.
Huhuhu.. imi vajaie capul. O fi curent inauntru? Prea mult spatiu? Ghinion. Raspunsul e NU!
Step by step sunt un alt om. Imi schimb scara valorilor. Ma reinventez (hehehe.. doar de aia fac atata cerecetare). Lista prioritatilor se schimba si ajunge una normala, basic. Idealurile raman idealuri si vor fi atinse la timpul lor! Eu am din nou timp sa traiesc, sa ma distrez, sa iubesc sa ascult si mai ales sa gandesc lucid!

Raman intotdeuna cu mine! Eu sunt eu! Bun sau rau! Javra sau pet fara voie! Eu sunt eu.. si am strans in Alex si pe Alexandrul cel cuminte si supus si pe John (sau mai neaosul Ion) cel nebun si plin de viata! Amandoi sunt acolo si pot fi eliberati ... Nu voi mai actiona precum Lapusneanu... ci voi readopta atitudinea nepasatoare care m-a caracterizat mult (si bine). I just have to beware of myself! Kisses!

Incompetenta si parvenitism profesional..

Probabil ca randurile scrise de mine pe blog par o refulare. Ei bine... asta si sunt! Tendintele de a-mi pune in aplicare cunostintele solide de chimie in scopul curatirii umanitatii de anumite javre, incerc sa mi le stapanesc prin refulari literare. Si imi pastrez calmul.
Ma voi referi la un domeniul pe care il cunosc.. si imi e din ce in ce mai frica de ceea ce pot afla de la o zi la alta ...
Voi spune, asadar, cateva cuvinte despre inadaptabilitatea sau incompatibilitate stiintifica. (termen pompos, ca sa nu zic dobitocenia). Experienta acumulata si lucrul in diferite echipe de cercetare, atat la noi, cat si pe taramuri mai stabile si profunde, imi permit o comparatie oarecum obiectiva. Asadar...
Profesorul (sau cercetatorul) occindental.... Om intre 2 varste, bun coordonator, citit (si altceva decat ultimile carti de specialitate), cu care poti intretinere o discutie si in afara domeniului sau de competenta. Se bazeaza mult pe colaboratori, carora le acorda o mare incredere. Da dovada de responsabilitate stiintifica, isi sustine afrimatiile si isi isi demonstreza valoarea prin lucrari publicate .. cate 1 sau 2 pe an, in volume sau reviste recunoscute ca valoare.
Profesorul (...) roman. De obicei pe moarte... datorita exceselor facute la fiecare chermeza a studentilor si intalnirile de catedra degenerate in baute crancene. Varsta nu este importanta, deoarece abia peste cativa ani, cand varsta i se va masura intr-un numar cu 3 cifre, va reusi sa isi aduca aminte macar una dintre ele. Este un foarte bun coordonator al muncii in echipa si te stimuleaza prin barfe la adresa colegului de catedra sau a colegului de grupa. Oricum... foloseste principiile lui Murphy, astfel incat daca cumva ceva ti-a reusit el va reusi la randul lui sa demonstreze ca ai gresit undeva. Dicutiile pe care le poti purta se refera la viata dintre cele doua razboaie... si eventual la studenta de anul 2 de care s-a indagostit in 1950 cand se afla la inceputul carierei..."ce vremuri!"
Ca si profesorul occindental se bazeaza multi pe colaboratori. Ii foloseste insa pentru a le fura ideile si a si le insusi, sustinandu-si astfel colosul cu picioare de lut - faptul ca a reusit sa ajunga profesor odata cu Petre Roman, imediat dupa revolutie.
Responsabilitatea stiintifica a profesorului nostru tine pana la iesirea din sala de curs sau laborator, de fapt pana uita ipoteza sustinuta... si isi insueste cu usurinta ipoteza studentei blonde de anul 4, numai pentru ca acesta are ochi albastri (si cu totii stim ca albastrul se datoreaza minei de pix, supta cu ardoare de sudenta pe bancile facultatii).
Lucrarile publicate de respectivul cadavru didactic sunt de obicei multe la numar... incep de obicei cu un studiu asupra efectului razelor de luna asupra socialismului stiintific si se termina cu o adevarata enciclopedie, un studiu in X volume, impresionant, dar obtinut de fapt prin traducerea nefericta a unor carti de mult depasite ale scolii occidentale.
Departe de mine gandul sa generalizez. Exista si PROFESORI, oameni carora le spun "Jos Palaria!" Prea putini insa!

In conditiile date, sustin ipotezele conform carora scoala romaneasca este de un mare cacat. Aglomerata cu un numar de ore inutil, facut doar ca sa poata sustine un arbore profesoral incopetent in mare parte si mult prea stufos. Cadrele didactice tinere nu sunt sustinute, ci chiar acuzate ca vor schimbare (tinere =40 ani... sa fim intelesi). Nu se formeaza oameni de calitate, ci doar lichhele, care stiu sa pupe oriunde fara pic de scarba pentru a-si atinge scopurile.

Rusine! Sper ca aceasta criza sa desfiinteze macar jumatate din universitati si posturile aferente si sa vad someri pe cei care meritau sa fie someri de ani de zile...

Anramburico... treci la spalat podele! Atat poti presta!

Cu stima.. un fost student idealist!